Meta
Realitatea Vâlceană

D’aia, bă, și n-am spus tot

M-am nimerit, zilele trecute, să trec prin zona numită de localnicii din cartierul Ostroveni „La Cina”, ca pios omagiu adus cârciumii desființate din rațiuni care nu fac obiectul aducerii aminte în materialul de față. Cum dam să-mi urmez drumul spre podul de cale ferată peste râul Olănești, vizavi de magazinul Anabella, ce să vezi: o mulțime impresionantă de „ostrovenți”, de la ăl cu barba sură pân’ la ăl cu țâța-n gură, se înghesuiau, dar ce zic eu, se jucau în picioare, își rupeau țoalele de pe ei, chemau Salvarea să-i ridice pe leșinații dovediți de soarele năucitor, de îmbrânceli și de ghionturi, urlând din răsputeri „Vrem și noi!”. Din curiozitate pur gazetărească, pentru că de altceva nu puteam fi suspectat înainte de ora amiezii, am întrebat ce se dă și răspunsul pe care l-am primit a fost mai năucitor decât o doză de votcă perfurzabilă la vreme de 40 de grade afară și tot atâtea înauntru: „Se dau semnături pentru candidatura lui Iohannis la președinție!”. Au! – de la fiere…Au! – de la stomac… Au! – de la reumatismul minții înțepenite în fața unui așa miracol… „Au loc și pentru semnătura mea?” – am izbutit să îngaim printre râuri de lacrimi de admirație față de primarul de Sibiu, asemănător la față cu celebrul salam îngurgitat de Doamna Cancelar Merkel, cu gândul că mai e puțin până să facă autostrada care leagă România de restul lumii și mai ales de Kremlin, cu haltă la Ungheni, pentru adaptarea domniei sale la ecartamentul lui Putin.

Revin la subiectul în dezbatere, după această divagație evident inutilă pentru cultura politică a cititorului. Rămăsesem acolo unde m-am așezat la rând de vreo câteva ori după mine însumi, jucându-mă în picioare și smulgându-mi părul din cap în semn de protest că nu mai ajung să semnez pentru Președintele Iohannis. Chestia este că atunci când am vrut să mă fotografiez-imortalizez pentru a convinge posterioritatea de înaltul meu spirit civic, m-a luat la rost o jună duduie din echipa babelor împăiate care dirijau afluirea mulțimii către și defluirea dinspre cortul cum am mai spus. Cică „Da’, de ce ne fotografiați?”. De tâmpitu’ de care duceți lipsă, că nu mă lasă sufletul să vă văd în halul ăsta de aglomerați după ce v-a ridicat USL-ul, spre a ajunge acum cu mâna întinsă la capu’ podului. D’aia, bă, și n-am spus tot!

Petrinel ȘTEFĂNESCU

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.