Meta
Realitatea Vâlceană

De ce se prăbuşeşte Vâlcea?!

Vâlcea se duce pe tobogan mai repede decât ar fi anticipat vreodată cineva. Seamănă cu un avion în picaj care, pe măsură ce se apropie de pământ, îşi măreşte viteza. Motoarele nu mai funcţionează, piloţii sunt incapabili să mai controleze aparatul şi trag haotic de manşe. Nimeni nu mai poate face nimic, impactul este iminent. De-abia după ce dezastrul va fi produs, vom afla din ce cauză s-a prăbuşit avionul, altădată perfect funcţional, cu reviziile făcute la timp. Poate că a fost vorba despre o eroare de pilotaj sau despre mai multe erori în lanţ. Poate piloţii nu au dormit bine cu o noapte înainte, sau poate au consumat alcool ori droguri. Sau, cine ştie, poate că cineva a umblat la motoare, provocând o defecţiune tehnică. Însă, în cel mai pur stil românesc, cea mai probabilă variantă e ca totul să fi fost provocat de o stupidă eroare umană. Un “Dorel” o fi uitat să sudeze o piesă sau, mai credibil, o fi furat-o cu totul. Cine ştie?
În tot angrenajul ăsta care înseamnă viaţa economico- socială a unui judeţ, fiecare element contează. Este important să ai o infrastructură industrială pentru ca în jurul acesteia să se constituie zeci sau poate chiar sute de alte firme care să funcţioneze în raport cu ea. Automat, ai nevoie de forţă de muncă pregătită, care îţi poate valorifica infrastructura. Apoi, nu trebuie neglijate resursele necesare funcţionării industriei locale. Iar Vâlcea a avut toate aceste lucruri şi încă le mai are, în bună măsură. Din nefericire, acum le are degeaba. Infrastructura industrială există, însă seamănă mai degrabă cu un morman de fiare bune de nimic. Firmele care altădată trăiau pe lângă această infrastructură s-au cam dus şi ele, parţial pentru că rolul lor a fost unul de căpuşare, nu productiv. Forţa de muncă, aia care încă nu a plecat peste hotare, trăieşte în bună parte din ajutor de şomaj. Cât despre resurse – cărbune, sare, calcar, – sunt acolo, la locul lor, însă par să nu mai folosească prea mult, cât timp nu mai au ce aproviziona.
În toţi anii ăştia care au urmat Revoluţiei din 1989, câteva sute de indivizi au reuşit să distrugă un angrenaj gândit inteligent de comunişti, proiectat să susţină acest judeţ o foarte lungă perioadă de timp. Mecanismul a fost demontat piesă cu piesă, acestea au fost topite şi vândute, potenţialul productiv a fost amanetat pe comisioane. Traseele financiare au fost perturbate grav de afacerişti veroşi, care s-au conectat prin reţele adiacente la fluxurile de bani, înţepându-se în conductele cu numerar. Asemenea hoţilor care taie cu flexul conductele de combustibil în mijlocul câmpurilor, alimentând mii de butoaie cu benzină şi motorină sortite contrabandei, prădătorii postcomunişti ai judeţului s-au branşat nestingheriţi la culoarele nesecurizate prin care circulau voioase fluxurile de numerar. Şi-au umplut conturile, şi-au ridicat afaceri înfloritoare şi au continuat să căpuşeze tot ce mai era de căpuşat. În tot timpul ăsta au cumpărat pe nimic active aparţinând statului, au luat credite imense garantate cu fiare vechi şi terenuri dezţelenite cumpărate cu doi lei de la ţărani, nu au mai rambursat nimic băncilor de stat care le-au dat cu atâta dărnicie tone de bănet şi au construit alte imperii, pe osatura din ce în ce mai mâncată de cancer a infrastructurii industriale care odată era mândria judeţului.
În tot acest timp, mii de oameni s-au trezit trăind cu teama că mâine nu vor mai avea un loc de muncă şi, pentru mulţi dintre ei, coşmarul a venit mai repede decât s-ar fi aşteptat. Prăbuşirea Oltchim s-a produs asemenea oricărei ţepe piramidale, asemenea Caritas-ului şi FNI-ului. De această dată, în ţeapa numită Oltchim, oamenii nu şi-au investit banii, ci anii. Nu şi-au mai depus economiile de o viaţă, ci viaţa însăşi. S-au îmbolnăvit, şi-au scurtat existenţele în aburi de acetilenă, şi-au scuipat plămânii pe cisternele încărcate cu propilenă şi alte chimicale de pe urma cărora şmenarii Vâlcii şi-au ridicat împărăţii care mai dăinuie şi astăzi. Le poţi vedea cu ochiul liber, sunt vilele de la marginea oraşului, sunt limuzinele mai scumpe decât câteva apartamente din Ostroveni, sunt vacanţele în paradisuri exotice, sunt amantele ale căror ţinute de-o seară ar putea hrăni un cămin de bătrâni pentru o lună întreagă. De aceea s-a prăbuşit acest judeţ, orice altă explicaţie este pentru copiii tâmpiţi!
Vreţi să-i găsiţi pe vinovaţi? Este simplu. S-au aciuat prin partide, îi vezi cum vorbesc despre moralitate şi principii. Alţii, mai deştepţi, s-au tirat şi îşi consumă milioanele de euro departe de ochii proştilor. Şi mai sunt unii care mai vor o tură de furat. Se pregătesc, pe şustache, să lingă ce mai e de lins prin visteria unui judeţ sărac lipit.
Anemona Tănase

2 Comments for “De ce se prăbuşeşte Vâlcea?!”

  1. ana

    Valcea se prabuseste, dar piata imobiliara din Rm Valcea poate fi comparata cu cea din Bucuresti…

  2. bubu

    Capusele Oltchimului au conturi in Elvetia, pe langa ceea ce vede in oras si merita trasi in teapa

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.