Meta
Realitatea Vâlceană

Îngerii din văzduh și nemernicii din noroi

„Realitatea Vâlceană” este parte din realitatea României, nu poate fi separată de aceasta și se exprimă ca atare, în dorința de a-și informa cititorii cu promptitudine și corectitudine în legătură cu evenimentele din Râmnicu Vâlcea, din județ și din țară. Precizarea a fost necesară pentru că, din păcate, în ultima ediție a publicației din 2014 trebuie să demontăm mecanismul unei nedreptăți care i se face doctorului Arafat, autorul unui serviciu național de intervenție rapidă care a salvat până azi viața mai multor zeci de vâlceni. Elicopterele SMURD au devenit o prezență obișnuită pe cerul Vâlcii. Unul dintre ele s-a prăbușit cu trei zile în urmă în lacul Siutghiol, în zona numită „La Butoaie”, la capătul stațiunii Mamaia, dinspre Hanul Piraților și localitatea Năvodari, în perimetrul în care până în decembrie 1989 Marina Militară își antrena scafandrii desantați din elicopterele Alouette. În tragicul eveniment și-au pierdut viața toți cei patru membrii ai echipajului care transportaseră o pacientă de la Tulcea la Spitalul Județean Constanța.

Inginerii de presă, cu renumerație de la nu spui cine, persoană împortantă pe care o știți, s-au grăbit să-l pună la zid pe doctorul Arafat, în contul datoriei mai vechi, față de președintele executat de opinia publică, o vreme în urmă, când mai funcționa USL-ul de tristă amintire și „jucătorul” o făcea și pe judecătorul.

Cine îi salvează pe cei trimiși să salveze? Inginerii de presă care au calculat viteza cu care președintele i-a dat o palmă unui copil și un cap în gură unui chioșcar arab, pe când era primarul capitalei și cei mai mulți dintre noi ne făceam autorii votului care l-au urcat la Cotroceni cu Elena Udrea de toartă. Poate ne spun tot ei cu ce viteză lovește mâna destinului, pentru a ne lămuri că în situația celor eșuați pe lacul Siutghiol, Dumnezeu să fi fost angajatul SMURD și n-ar fi putut face o minune în 12 minute, cât poate să reziste un om în apa înghețată.

În 1986, 18 septembrie, la ora unu noaptea eram la pescuit pe lacul Tașaul, cinci km mai departe de locul unde s-a prăbușit elicopterul SMURD în Siutghiol. În Poligonul Capul Midia, din apropiere, se desfășurau aplicațiile militare ale Armatei. Un avion de vânătoare și bombardament Mig-21 a căzut în lac cam la un km de unde eram eu. Dimineața, comandantul Postului de Miliție din Năvodari, maior, care era din Drăgășani, mi-a spus printre lacrimi: „Petrinele, pilotul era vâlcean de-al nostru. După trei săptămâni, când aviatorii de la baza aeriană Bobocul au fost mobilizați la culesul porumbului, au intrat direct în aplicațiile aeriene. Azi-noapte, când era în «ranvers» (cu aparatul pe spate) fiind lună plină, i s-a ordonat că trebuie să navigheze 10 secunde cu bordul blocat și că trebuie să ia altitudine. Orientându-se după imaginea lunii în apă a luat înălțime… în lac”.

Presa vremii nu a comentat evenimentul pentru că așa era atunci. Cine știe, știe de ce și cred azi că în loc să-și dea cu presupusa niște dobitoci într-un domeniu în care sunt lipsiți de perspectiva zării, cum este accidentul aviatic de pe Siutghiol, ar fi mai nimerită atitudinea presei comuniste care, sub cizma partidului, s-a declarat cinstită: „Nu cunosc! Nu mă bag! Tac!”.

Prin urmare, eroii aerului nu stau la mintea fraierului care îi povestește din condiția celui legat de gard și de brazdă. Ei rămân acolo unde și-au făcut cuib în văzduh, împreună cu vulturul României și cu inima țării veșnic recunoscătoare.

PS: Referitor la subiectul editorialului, voi reveni într-o ediție viitoare cu explicații asupra rivalității dintre SMURD și ISU, așa cum mi-a detaliat-o un coleg din presa vâlceană mai bine informat în acest domeniu decât sunt eu. Ceea ce am aflat merită atenția cititorilor „Realității Vâlcene”, în perspectiva celor ce vor urma focului de artificii și entuziasmului cu care dăm buzna în noul an.

Petrinel ȘTEFĂNESCU

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.