Meta
Realitatea Vâlceană

[PAMFLET CORDIAL] 23 august pe stil vechi și, mai nou, în stilul lui Băsescu

De o așa zi, președintele s-a gândit că în loc să se adreseze națiunii ar fi mai nimerit să pună de o băută cu foștii camarazi de la Institutul de Marină, la vila de la Neptun. Recunosc că a fost una dintre rarele decizii înțelepte care m-a scutit să-l mai suport și cu această ocazie să-l văd perorând de la tribuna oficială amenajată la Cotroceni, în favoarea blondei animatoare din spelunca politicii de pe cheul Dâmboviței, a fiicei cu buzele țuguiate de mirarea de a-și descoperi locul ocupat în teoria evoluției de la amoebă la om, pe ramura primatelor care au cuvântat în Parlamentul Europei, în favoarea fratelui Mircea, din gestul reflex de a-și apăra clanul de iminenta încăierare cu finii din respectabila mafie a țiganilor Bercea, în susținerea legalității matrapazlâcurilor prin care a dobândit feuda de la Nana etc. La ce stadiu, de cea mai sordidă și rău famată mahala a „Micului Paris”, a adus Cotrocenii domnu’ comandir Băsescu! Dacă o asemenea oroare s-ar fi întâmplat pe vremea Crucii de Piatră, de care unii dintre cititori își mai amintesc cu nostalgia porturilor îndepărtate, sunt sigur că fetele de consum de pe strada stabilimentelor, îngrozite de situație, ar fi dat buluc –funcție de vârstă și de aptitudini- la călugărie ori la cel mai apropiat gimnaziu de bune maniere, cu gândul la doctoratul prin corespondență, inaugurat de învățământul românesc de azi.

Așa a mai trecut încă o zi din cele care au schimbat istoria lumii, în care președintele actual al României a ales chiolhanul și trotuarul politic în locul comemorării actului asumat de regele Mihai în condițiile unui destin dramatic, căruia monarhul i s-a supus fără șovăire și cu nădejde în viitorul națiunii.

23 August 1944 s-a mistuit în colbul istoriei, între ușa și scuipătoarea marilor cancelarii unde ni s-a dat un loc contra cost, peste măsura suportabilității unei puteri cobeligerante, tratate ca fiind învinsă.

Ce a ieșit, până la urmă, din această poveste de dragoste și de sacrificiu, rămâne să stabilim numai când vom avea luciditatea de a analiza și capacitatea de a suporta adevărul până la capăt, în fața unei instanțe comparabile doar cu completul Judecății de Apoi. Abia atunci vom ști pe a cui a doua venire am așteptat-o spre a ne izbăvi ori pentru a ne întări condiția de sisifi cu ziua, pe șantierul Golgotei, unde Marele Meșter face legea vieții cea de toate zilele, premeditat împuțite, conform preceptului „Precum în cer așa și pe pământ”.

Petrinel ȘTEFĂNESCU

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.