Părintele arhimandrit Neonil Ștefan, starețul Sfintei Manastiri Frasinei, a trecut la cele veșnice

Duminică, 13 martie 2016, Părintele Arhimandrit Neonil Ştefan, stareţul Sfintei Mănăstiri Frăsinei din judeţul Vâlcea, a trecut la cele veşnice, la vârsta de 94 de ani. Potrivit reprezentanţilor Arhiepiscopiei Râmnicului, slujba de înmormântare are loc miercuri, 16 martie 2016, de la ora 11.00, la Sfânta Mănăstire Frăsinei.

Model de statornicie şi viaţă cuvioasă

Părintele Neonil Ştefan s-a născut la 21 octombrie 1922, în satul Valea Babei din comuna Runcu, judeţul Vâlcea. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal (1929-1936) şi stagiul militar la Alba Iulia (1943-1946), a rămas în sânul familiei până la 15 aprilie 1948, când a fost primit ca frate în obştea Sfintei Mănăstiri Frăsinei din judeţul Vâlcea, unde, la 15 august 1949, a fost tuns în călugărie, primind chipul îngeresc. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Iosif Gafton al Râmnicului, s-a format duhovniceşte la Seminarul Teologic Monahal de la Sfânta Mănăstire Neamţ (1950-1953), apoi la Sfânta Mănăstire Curtea de Argeş (1953-1955), unde a deprins meşteşugul olăritului, şi, în cele din urmă, la Institutul Teologic din Bucureşti (1955-1959). Părintele Neonil Ştefan a fost hirotonit ierodiacon la 13 noiembrie 1949 şi ieromonah la 21 noiembrie 1952. Cu harul lui Dumnezeu, la 1 octombrie 1959, la vârsta de 37 de ani, dintre care 11 ani de călugărie, a fost ales stareţ al Sfintei Sfintei Mănăstiri Frăsinei, pe care a îndrumat-o duhovniceşte vreme de alţi 57 de ani.
Rigorile athonite, respectate cu sfinţenie la Frăsinei

Om de rugăciune şi de aspră nevoinţă călugărească, păstrător al sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe, dar şi iscusit administrator, părintele arhimandrit Neonil Ştefan a rânduit cu smerenie, cu multă răbdare şi cu fermitate nevoile mănăstirii, vreme de peste o jumătate de secol. Prin osteneala părintelui stareţ Neonil Ştefan, ansamblul monahal de la Frăsinei şi rânduiala slujbelor dintru început au rămas neschimbate, duhul athonit putând fi simţit şi astăzi în Mănăstirea Sfântului Calinic. Rânduiala statornicită aici de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire şi de a se face slujbă de la miezul nopţii şi până spre dimineaţă, ca la Sfântul Munte Athos, a fost păstrată cu multă stricteţe de părintele Neonil, vrednic urmaş al stareţilor din vechime. A trecut la cele veşnice duminică seara, după slujba Vecerniei Iertării, în chilia sa, în stare de trezvie şi rugăciune, pregătit pentru a trece hotarul cel de taină, spre întâlnirea cu Domnul Hristos. La dorinţa sa, va fi înmormântat în cimitirul sfintei mănăstiri, în mormântul din vreme rânduit lângă ceilalţi stareţi şi părinţi care au sfinţit locul. Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa, să aşeze sufletul său în ceata cuvioşilor şi în lumina Preasfintei Treimi. Veşnica lui pomenire, din neam în neam!