Meta
Realitatea Vâlceană

Realitatea Vâlceană vă recomandă „Fraţii Karamazov”, de F. M. Dostoievski

Marea taină a existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”

(F. M. Dostoievski)

Fiecare destin are o cotitură dramatică. O experienţă comună poate degenera pentru un individ aparte într-o reală tragedie, ce îl transgresează inexorabil. Suntem marcaţi de anumite momente ce ne influenţează în mod irevocabil trăirile ulterioare. Când ne înfruptăm din cupa amărăciunii, strângem în pumni voluptatea morţii sau încercăm degradarea morală sub auspiciile celei mai nefavorabile sorţi, suntem convinşi că fatalitatea învârte roata destinului în detrimentul ei. O vorbă din popor spune că nu te poţi opune ursitei. De multe ori, aceasta pare veridică. Suntem condamnaţi să trăim fel-de-fel de experienţe oscilante care ne zgâlţâie turnul de fildeş şi ne îndreptăţesc să credem în caracterul inexpugnabil al forţelor ce ne ucid visele. Aripile ne sunt frânte în zbor. Ne izbim de zidul intoleranţei, al incomprehensibilităţii, al pasivităţii celor care ne înconjoară. Dar de ce cădem? Răspunsul e unul singur: pentru a învăţa cum să ne ridicăm. O familie aflată în cădere liberă este cea a Karamazovilor. Feodor Dostoievski reuşeşte aici poate cel mai perfectibil portret al unei ţesături de sânge, în care sunt implicate firul destinului lui Alexei, împletit cu cel al existenţei lui Dmitri, pe alocuri înnodat cu al lui Ivan Feodorovici, sub tutela ocrotitoare a tatălui lor – Feodor Pavlovici Karamazov. Eterogena familie este stăpânită de o singură genă care pare a-i uni sub o singură certitudine: aceea că ce le este scris nu poate fi schimbat. Puteri machiavelice se întrepătrund pentru a-i dezbina pe cei patru, dar romanul prezintă şi reprezentanţi divini care pot unifica întreaga familie.

În „Introducere” autorul atrage atenţia asupra protagonistului romanului – Aleoşa, dar şi asupra faptului că niciuna dintre trăsăturile acestuia nu sunt concepute pentru a atrage admiraţia cititorilor (pe mine m-a cucerit, totuşi). E în natura acestui personaj ceva angelic, un altruism fără seamăn, cu adevărat eroic, demn de a fi reprezentat în capodoperele scriitorului rus. Burlescul şi grotescul epatează în personalitatea unicului măscărici imoral din literatură căruia îi putem atribui o desăvârşită notă de admiraţie – Feodor Pavlovici este mârşav, indecent, iresponsabil, scabros, teatral, adulterin, inconştient, arogant, zgârcit, lăudăros, grobian, ticălos – în fine, reuneşte să cuprindă în ego-ul său cele mai degradante defecte posedate de umanitate – „Să fiu ca la mine acasă? Adică natural? O, e prea mult, prea mult, dar înduioşat, primesc! Preafericite părinte, zău, nu-mi cereţi să fiu natural, e prea mare ispita şi-i primejdios…de altfel nici eu nu ştiu dac-aş ajunge vreodată să mă arăt aşa cum sînt” . Viu în toată substanţa sa, tatăl celor trei fraţi este puţin spus interesant: actant al unor roluri pe care şi le asumă cu un exces de zel, un mincinos fără pereche (doar pentru a-şi putea intensifica trăirile în timpul scenelor de teatru gratuite pe care le improvizează), Feodor Pavlovici e un excentric, un „bătrân măscărici”, dar nu în ultimul rând un don-juan veritabil, senzualul irecuperabil ce crede inebranlabil în propria-i abilitate de a cuceri orice femeie îi este pe plac (Ivan şi Aleoşa provin din a doua căsătorie a tatălui lor). Smerdeakov, un epileptic slujitor din casa acestuia, ar fi tot copilul lui Feodor, născut în urma unui viol. În Mitea rezidă aceeaşi destrăbălare, violenţă şi acelaşi donjuanism ce le întâlnim la tatăl său, dar Ivan Feodorovici e un intelectual (scrie articole), e capabil de sentimente nobile (încearcă din răsputeri să-l elibereze pe Mitea din închisoare). Pe aceştia îi uneşte ura atroce pentru tatăl lor. Niciunul dintre ei nu îl poate suferi pe cel care i-a abandonat când au avut mai mult nevoie (Mitea creşte din mila slugii – Grigori şi a soţiei acestuia – Marfa Ignatievna) astfel că la un moment dat Mitea, impulsiv fiind, îi mărturiseşte lui Aleoşa: „Nu ştiu, nu-mi dau seama de nimic…Poate c-am să-l omor, poate că nu. Mă tem c-o să se răscolească în mine o ură neîmpăcată în momentul acela. Simt că-l urăsc numai văzându-i mutra, nasul, ochii, zâmbetul acela neruşinat. Prea e dezgustător! Uite, de asta mă tem. Mi-e teamă că n-am să mă pot stăpâni…”.

Personajele principale par a reprezenta o prismă faţetată a personalităţii scriitorului: scrisă în ultima parte a vieţii, opera în centrul căreia este plasată situaţia Karamazovilor, are diverse convergenţe cu existenţa reală a lui Dostoievski. Încearcă şi el experienţa închisorii (precum Mitea), suferă de crize de epilepsie (boala pe care o are şi Smerdeakov) şi se schimbă radical, trecând de la liberalism la conservatorism şi la religiozitate (la fel ca Aleoşa, ce îşi reneagă genele şi reuşeşe să demonstreze că nu e un Karamazov obişnuit). E de remarcat că prenumele autorului se regăseşte în carte, denumindu-l pe extravagantul şi exhaustivul părinte al celor trei băieţi. Fiind ultimul roman semnat de marele scriitor rus, tind să cred că acesta e chintesenţa întregii sale experienţe de viaţă. În această capodoperă, Feodor Mihailovici Dostoievski va reuşi să creeze una dintre cele mai complexe reflecţii ale societăţii de la jumătatea secolului al XIX-lea. Impresionant la Dostoievski e felul prin care aduce într-o confluenţă epică desăvârşită firele narative a unor micro-povestiri.

Reiterez aceeaşi idee: nu e necesar să greşim mereu pentru a învăţa ceva. Ziua de mâine ar putea deveni mai încărcată de beatitudine şi ambroziac, dacă am învăţa să inspirăm celestul. Adormim, rememorând toate faptele bune pe care le-am înfăptuit în ziua aceea. Mulţumiţi de sine, putem urca mai departe, fiindcă „atâta timp cât nu încetezi să urci treptele nu se vor termina. Sub paşii tăi care urcă se vor înmulţi la nesfârşit” (Franz Kafka). Doar aşa vom reuşi să descoperim ce află dincolo de acea mare taină a existenţei umane şi poate vom găsi privind în eul nostru lăuntric şi motivul pentru care trăim: trebuie doar să ne deschidem Sufletul.

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.