Realitatea Vâlceană vă recomandă “Nemuritorul” de Roger Zelazny

Roger Joseph Zelazny (n. 13 mai 1937, Euclid, Ohio, Statele Unite – d. 14 iunie 1995, Santa Fe, New Mexico) a fost un scriitor american de literatură ştiinţifico-fantastică. A scris numeroase nuvele şi romane ale genului. A fost foarte apreciat, atât de public cât şi de critici, primind premiul Nebula de trei ori şi premiul Hugo de şase ori.

Nemuritorul este primul roman SF al lui Roger Zelazny, aparut în foileton în revista The Magazine of Fantasy & Science Fiction. A câştigat premiul Hugo la categoria roman, la egalitate cu Dune de Frank Herbert. A obtinut premiul Seiun pentru carte straina, iar în 2009 a fost recompensat cu premiul Geffen la aceeaşi categorie.

“Lupta părea ridicolă. În final, o vom pierde. Era scris ca oamenii să se preschimbe în pisicile, câinii şi maimuţele dresate ale adevăratului popor – veganii, şi pe undeva nici nu era o idee aşa de rea. Poate că aveam nevoie de cineva mai înţelept care să ne vegheze, care să ne îndrume viaţa. Pe timpul celor Trei Zile am transformat lumea noastră în ruine, în timp ce veganii nu cunoscuseră niciodată un război nuclear.(…) De ce să nu-i lăsăm să aibe Pământul? Poate că vor face din el ceva mai bun decât am făcut noi.(…) Să le oferim bătrânul glob de noroi, plin de răni radioactive şi populat de handicapaţi. De ce nu?”

“Nemuritorul” este un roman SF, dar nu numai atât. Este o alegorie, un mănunchi de legende şi credinţe, multiple disertaţii “inteligente”, care, în dezolantul decor, par precum un trandafir în deşert. Nici despre felul de redare a acţiunii nu poţi fi sigur că l-ai înţeles perfect: pe alocuri cititorul va recunoaşte o ironie amară a limbajului, alteori un discurs demn de cel mai ilustru povestitor îşi va face loc, şi, pe ici, pe colo, nici descrierile nu îl vor dezamăgi. De la început până în final ai senzaţia că ar fi mai mult de descoperit în spatele cuvintelor, că tot iureşul de legende şi personaje ciudate îşi au mesajul criptic propriu. Însă mesajul clar şi limpede este cel al Pământului distrus de însăşi nesăbuinţa umană. Pământul fiind o ruină dezolantă va deveni locul de formare a unei vieţi noi, pentru că: “în marele infinit este posibil să apară orice formă de viaţă, dacă există factori catalizatori corespunzători şi un mediu continuu favorabil.(…) Era animalelor stranii a coborât din nou asupra noastră. La fel şi epoca eroilor, a semizeilor.”

Eroul nostru ne va impresiona şi se va prezenta în faţa noastră când precum Hercule, Pan, Ulise, Prometeu, când precum Conrad Nomikos, un grec mândru, greu de înţeles, însă cu scopul declarat de a salva omenirea ( întocmai ca eroiii Greciei Antice ): “Iată de ce mă simt reîmprospătat ori de câte ori mă întorc, pentru că acum, când sunt un bărbat cu mulţi ani în cârcă, simt la fel despre întregul Pământ. Iată de ce am luptat, de ce am ucis şi-am pus bombe, de ce-am încercat orice şmecherie juridică legală pentru a-i împiedica pe vegani să cumpere Terra(…) Iată de ce mi-am croit drum, de fiecare dată sub un alt nume, în marele aparat administrativ care conduce această planetă…” Nu întâmplător călătoria personajelor centrale se va desfăşura în Egipt şi în Grecia, unde se va produce şi precipitarea evenimentelor, teritorii încărcate de semnificaţii, tărâmul zeilor, al eroilor şi a creaturilor legendare. Şi pentru că peste tot şi toate planează influenţa vegană, eforturile rezistenţei umane de a-şi redobândi independenţa pare mai mult răzvrătirea unui copil în faţa regulilor părinteşti. Pentru că, în definitiv, ce garanţie ar putea reprezenta cei ce şi-au distrus o dată căminul?

“Nemuritorul” este o carte manifest, o incursiune într-o oroare nu neapărat atât de SF, un scenariu apocaliptic posibil, date fiind tendinţele distructive ce caracterizează rasa umană şi, din păcate, nimic nu garantează salvarea noastră de către o rasă mai înţeleaptă ca noi. (N.S.)