Meta
Realitatea Vâlceană

VÂLCEA, încotro?!

Suntem la jumătatea lunii noiembrie, e o liniște apăsătoare, o vreme mohorâtă, iar de vremuri, ce să mai zicem?! Sunt cum sunt și ne e și teamă să ne gândim cum vor fi!

Tot mai accentuată e îngrijorarea pe chipurile multor vâlceni, probabil se gândesc cu groază la facturile de curent, la căldură, la traiul zilnic, la veniturile din ce in ce mai mici comparativ cu creșterea prețurilor, la viitorul copiilor, la starea sănătății, la necazuri, nemulțumiri, iar exemplele triste par a fi nesfârșite încât abia se-ntrezărește luminița speranței către o viață mai bună… Însă ce e îmbucurător este că totuși ea încă există! Aș putea spune, fără să exagerez, că lucrurile astea se întâmplă la nivel de țară, nu doar la noi în județ. Dacă ne referim și la securitatea națională, la conflictul țărilor vecine, atunci situația devine și mai complicată, când conștientizăm că liniștea se poate transforma oricând în pericol și nesiguranță. Dar așa cum ne-am obișnuit, românul se consolează cu ideea: “Las’ că nu mi se întâmplă tocmai mie…” Și bine-ar fi măcar din acest punct de vedere să n-avem probleme!

Dacă arunci un ochi prin urbea noastră, n-ai cum să nu observi diferențele, unele prea mari, altele normale, începând de starea fizică, mentală și financiară a locuitorilor acestui oraș în care parcă ne și cunoaștem om cu om. Fiecare familie are problemele sale: o boală nemiloasă care a răpus pe cineva drag și rănile sufletești lăsate în urmă; un tată care stă prea mult la cârciumă; o mamă care-și neglijează copiii și soțul în detrimentul jocurilor de noroc (păcănele în special!); un bunic căruia nu-i ajunge pensia pentru medicamente; niște copii deștepți dar care trăiesc modest și sunt marginalizați la școală de colegii de “bani gata”; o gospodină tristă că anul acesta a umplut cămara doar juma’te deoarece prețurile castraveților și gogoșarilor s-au dublat; un cuplu neîmplinit că, chiar și după mai multe inseminări in vitro, n-are un moștenitor; o doamnă cochetă care se uită îngrijorată în coșul de cumpărături, în timp ce se răzgândește asupra unui produs sau altul, o scanezi și vezi c-a fost cineva la viața ei dar așa e acum; un tânăr care muncește de dimineața până seara și abia-și asigură o viață modestă, în timp ce “vecinu” n-are serviciu, dar se plimbă cu mulți cai putere și trăiește pe picior mare; o fată bună, dar fără noroc, cum se zice în popor; un domn aparent cu de toate, dar în realitate e nemulțumit; niște părinți îngrijorați și dezamăgiți de viciile odraslelor; o mamă înlăcrimată că vine gerul și știe că nu-i ajung banii nici de cizmulițe pentru copii, dar pentru cadouri de Sărbători?!; și tot așa, dacă privim atent, exemplele continuă. Fiecare are ceva pe suflet, o povară, o durere, o neîmplinire, o “Cruce” (că tot a început și Postul Crăciunului pe 15 noiembrie) și nu c-ar fi de acord cu asta, dar așa ii e dat să trăiască! Și, la polul opus, ii vezi și pe alții care își văd liniștiți și fericiți de viață, cu bune și cu rele, cei care nu duc grija zilei de mâine sau a generațiilor viitoare, pentru că da, sunt și astfel de familii.

Revenind tot la Vâlcea, marți 15 noiembrie, la Teatrul Anton Pann a avut loc conferința de presă în care a fost anunțată desfășurarea unui festival (21-27 noiembrie) aflat la a III-a ediție, c-o denumire foarte interesantă: “Actor VERSUS Marionetă”. De ce spun asta? Pentru că vremurile sunt așa cum sunt și fiecare suntem actori pe scena vieții. Poate-o să-mi ziceți ce legătură are asta cu mersul trenurilor? Păi are! Și-am să vă explic de ce: Nu sunt de acord cu expresia că NUMAI DE NOI depinde ce stil de viață ducem. Deoarece trăim în societate, fiecare individ, că e din familie sau cu care interacționăm într-un fel sau altul, ne influențează voluntar sau involuntar și cel mai bine e să învățăm din greșelile sau poveștile lor de viață, decât s-ajungem să dăm cu capu’ de sus ca să ne trezim la realitate. E de preferat să muncim ca să avem si rezultate, indiferent de domeniu, că nu pică nimic din cer, să nu fim marionete (sunt destule pe scena politică!!) și că viața e numai una (nu-i o piesă care se repetă sau se modifică textul până iese waw), așa că fiecare trebuie să avem grijă de ea cum știm mai bine, să “jucăm” după principii și valori morale sănătoase, să ne gândim că acțiunile noastre se răsfrâng și asupra apropiaților noștri.

S-auzim și de bine, că de rele ne-am cam săturat. Și da, stimați vâlceni, nu doar munciți, mai și relaxați-vă, mergeți și la teatru, merită!

Anemona TĂNASE

Leave a Reply

Photo Gallery

Log in | Copyright @ 2011 Realitatea Vâlceană. Toate drepturile rezervate.