Votați, până nu ni se suprimă și acest drept!

Cu doi ani în urmă, voința poporului român a fost înfrântă de jocurile politice aranjate în Cancelariile Europei, cu încuviințarea Marelui Licurici de peste Ocean, însă victoria imposturii asupra celor șapte milioane și jumătate de români care au votat pentru demiteea lui Traian Băsescu n ua putut fi posibilă fără complicitatea majorității Curții Constituționale aservite unor grupuri de interese ostile țării. A urmat, în logica situației intuite înainte vreme, lungul șir al răzbunărilor comandantului canre a privatizat Președinția, transformând Cotrocenii într-o tribună cu ieșire pe sticla televizorului prin intermediul căruia a dirijat Justiția pentru pedepsirea oponenților, pentru protejarea propriei familii aproape în totalitate pușcăriabile și pentru a-i face campanie electorală fostei doamne sinistru a Tineretului, Sportului și Turismului, Elena Udrea, cu nădejdea că îi va lăsa moștenire jilțul de dictator, tradiție care în orice republică bananieră se respectă.

Dacă, prin absurd, ar fi să ajungem la transmiterea cu titlul de moștenire a jilțului de la Cotroceni, în cadrul unei republici democratice de inspirație sud-americană sau africană, am scăpa de grija că trebuie să ne pezentăm la vot. Poliția politică a lui Traian Băsescu a făcut pași mari pentru realizarea acestui deziderat săltând săptămâna trecută mai mult de 200 de bătrâni din județele Olt, Dolj, Vrancea și Teleormani, unii cu vârsta de 80 și chiar peste 90 de ani, să fie audiați de judecători la București în problema referendumului pentru suspendarea președintelui. Cocoșați, gârboviți, bolnavi și măsurându-și fiecare pas cu toiagul de sprijin, cu temerile inerente vârstei înaintate și pe ovreme de sfârșitul lumii, acești „părinți de țară”, cum adevărat și cu aleasă simțire îi numea poetul Adrian Păunescu, au fost duși în fața judecătorilor să dea seamă pentru curajul și disperarea cu care i s-au opus lui Traian Băsescu, crocodilul care lăcrima în direct, pe toate canalele TV, mai ieri, recitând niște versuri dedicate mamei lui. O asemenea josnicie nu o poate înghiți și niciodată spăla Oceanul Planetar care ar da un pas înapoi în fața acestei neînchipuite mizerii morale.

Un lucru este limpede ca lumina zilei: acțiunea în forță pe care am detaliat-o are scopul de a descuraja prezența electoratului la alegeri, situație care i-ar favoriza pe acoliții artizanului celei mai crunte terori disimulate sub masca democrației, cunoscute de România în lunga și încercata ei existență. Vă aduc aminte că o inginerie politică asemănătoare, diabolic orchestrată, i-a furat lui Mircea Geoană victoria în alegerile prezidențiale trecute și a propulsat-o pe Elena Băsescu în Parlamentul Europei, să ne socotească toată lumea bună un popor de analfabeți, asemuiți cu răzbuzata prezidențială.

De aceea, ca formator de opinie, asumându-mi întreaga responsabilitate a afirmațiilor, indiferent de prețul pe care l-aș plăti în cazul ultimului eșec al democrației, vă îndemn să vă prezentați la urne pentru că de votul fiecăruia dintre noi, la ceas de mare cumpănă pentru țară, depinde destinul generațiilor prezente și viitoare și, mai ales, dacă vom fi prețuiți la loc de cinste sau disprețuiți de urmașii noștri, când vom fi în viața veșnică!

P.S. : Știu că USL nu a murit și că, în ciuda bucuriei premature a  colportorilor, românii nu au abandonat idealul de unitate și de repunere a țării pe făgașul croit de înaintași. Nu pot să cred că tocmai în aceste zile speranța noastră își va îndoi genunchii!

Vom fi din nou 7 milioane și jumătate, numărul biecuvântat de Dumnezeu pe ploaie, pe caniculă sau sub cerul crud al iernii, pentru că președintele nou ales, oricât de bun se va dovedi, nu va putea să împlinească de unul singur tot ce am fi în stare să realizăm împreună. Istoria îngropată cu 25 de ani în urmă confirmă cu putere de lege acest adevăr. Sloganul vă spune că „Împreună, cu dragoste și cu smerenie pentru pământul țării din care am luat ființă și în care vom afla bucuria marii întoarceri la demnitate în ziua dintâi a României unite și biruitoare în veacul vecilor!”

Petrinel ȘTEFĂNESCU