163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu
Împlinirea a 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu se marchează marţi, de Ziua Culturii Naţionale, printr-o suită de evenimente organizate atât la Botoşani şi Ipoteşti, cât şi în Bucureşti şi în numeroase oraşe din ţară.
Poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu, s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani sau la Ipoteşti, judeţul Botoşani, fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.
După ce se înscrie în 1860 la Liceul german din Cernăuţi, în 1863 se retrage ca ‘privatist’ (elev particular), nesuportând disciplina şcolară. În 1864 este copist la Tribunalul din Botoşani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul. După moartea acestuia, pleacă în Transilvania, la Blaj şi Sibiu, unde îşi va continua studiile liceale, apoi ajunge la Bucureşti, urmând trupele de teatru Tardini-Vlădicescu. Devine copist şi sufleur în trupele lui Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), participând la turnee în întreaga ţară, apoi ajunge la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde este angajat ca sufleur.
În toamna anului 1869 pleacă la Viena, unde până în 1872 este ‘student extraordinar’ la Facultatea de Filosofie, neavând dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete. Audiază cursuri de filosofie, drept, economie politică, filologie romanică, ştiinţe (matematică, anatomie, fizică, astronomie etc.). Aici face parte din societatea literar-socială ‘România’ şi cea literar-ştiinţifică ‘România jună’ şi îl cunoaşte pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care leagă o profundă prietenie.
Primele încercări de poezie ale lui Mihai Eminescu datează din ianuarie 1866, când a debutat cu poezia ‘La mormântul lui Aron Pumnul’, pe care a semnat-o M. Eminovici. Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broşura scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuţi), intitulată ‘Lăcrămioarele învăţăceilor gimnăziaşti den Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul’. În acelaşi an începe colaborarea la revista ‘Familia’, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, care are meritul de a-l fi descoperit pe viitorul mare poet. Adevăratul debut în poezie are loc la 25 februarie 1866, la vârsta de 16 ani, în nr. 6/1866 (25 febr.-9 mart.) al revistei, când directorul acesteia îi va publica prima poezie, ‘De-aş avea…’, semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu (numele fiind schimbat de I. Vulcan din Eminovici în Eminescu). Începând cu 1866 şi până în primăvara anului 1883, această primă poezie a fost urmată de încă 18, printre care se află: ‘O călărire în zori’, ‘Din străinătate’, ‘La Bucovina’, ‘Misterele nopţii’, ‘Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie’, ‘La Heliade’, ‘La o artistă’, ‘Amorul unei marmure’, ‘Junii corupţi’, ‘Pe lângă plopii fără soţ…’, ‘Şi dacă…’, ‘Din noaptea…’. După apropierea de societatea literară ‘Junimea’, în care creaţiile sale sunt primite cu entuziasm, în 1870 începe să colaboreze la revista ieşeană ‘Convorbiri literare’, unde publică mai întâi poezia ‘Venere şi Madonă’ (15 apr. 1870), poemul ‘Epigonii’, povestea ‘Făt Frumos din lacrimă’. Continuă în 1871, cu poeziile ‘Mortua est’, ‘Înger de pază’ şi ‘Noaptea’.
Stabilit la Iaşi, va frecventa şedinţele junimiştilor, unde îşi citeşte lucrările. Diversitatea, profunzimea şi expresia artistică a liricii eminesciene sunt remarcate de criticul Titu Maiorescu, mentorul spiritual al ‘Junimii’, care se va servi de poezia noului poet pentru a argumenta definirea ‘direcţiei noi’ în literatura românească, după perioada paşoptistă. Tot în 1871 au mai apărut în revista societăţii poemul ‘Egipetul’, nuvela ‘Sărmanul Dionis’, poeziile ‘Înger şi demon’ şi ‘Floare albastră’. Intrarea sa în publicistica culturală are loc în 1870, tot în ‘Familia’, cu articolul ‘Repertoriul nostru teatral’, o examinare critică a producţiei româneşti teatrale. Îndemnat de Titu Maiorescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pe atunci, să-şi completeze studiile, urmează, între anii 1872-1874, la Universitatea din Berlin, cursuri de filosofie, istorie, limba sanscrită şi mitologie comparată, geografie, etnografie, istoria ştiinţei ş.a., fără a le încheia însă. Reîntors la Iaşi, lucrează ca director al Bibliotecii Centrale (1874), profesor la Institutul Academic şi ca revizor şcolar pentru districtele Iaşi şi Vaslui (1875-1876), perioadă în care îl va cunoaşte pe Ion Creangă, cu care va lega de asemenea o mare prietenie. Tot la Iaşi o va cunoaşte şi pe Veronica Micle, care îi va rămâne alături până la sfârşitul vieţii.
