Kinetoterapia recomandată în recuperarea diferitelor afecţiuni
Auzim de multe ori vorbindu-se despre kinetoterapie, sau afecţiunile tratate prin această metodă. Cum multă lume nu cunoaşte beneficiile oferite de acestă practică, am stat de vorbă cu Georgiana Besoi, kinetoterapeut la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea.
Kinetoterapia este ştiinţa care studiază mişcarea organismului uman, a mecanismelor neuro-musculo-articulare care participă la realizarea ei şi corectarea deficienţelor acestor mecanisme.
Pe scurt, kinetoterapia înseamnă terapia prin mişcare.
Kinetoterapeutul trebuie să cunoască foarte bine cum şi când aplică anumite procedee terapeutice,care sunt posibilităţile dar şi limitele lor şi este necesră colaborarea permanetă între kinetoterapeut şi medicul care tratează pacientul.
Kinetoterapeutul trebuie să fie sigur că pacientul a înţeles modul în care se efectuează fiecare exerciţiu fizic şi cum îl poate ajuta kinetoterapia în afecţiunea pe care o are.
Se va începe întotdeauna cu exerciţiile simple care nu necesită eforturi mari,pe măsură ce pacientul şi îmbunătăţeste condiţia fizică,se poate trece la exerciţii mai complicate.
Kinetoterapia este în esenţă exerciţiu fizic individualizat,în funcţie de: afecţiunea pacientului, gradul de pregătire fizică anterioară, capacitatea de adaptare a organismului la efort,vârstă şi atunci când este cazul şi de celălalte afecţiuni asociate.
Întotdeauna este obligatorie adaptarea programelor de kinetoterapie pentru fiecare pacient.
Kinetoterapia este un domeniu vast, ea fiind un mijloc de recuperare important asupra mai multor afecţiuni.
În cadrul afecţiunilor neurologice, neurochirurgicale unde de cele mai multe ori omul rămâne cu o pareză, fie ca e hemipareză, parapareză, tetrapareză kinetoterapia este de maximă importanţă pt că ea e cea care reface întreaga schemă corporală făcând ca organismul să revină la normal sau cel puţin aproape de normal!
Un alt domeniu medical în care kinetoterapia este de mare ajutor este ortopedia sau afecţiunile aparatului locomotor. Afecţiunile ortopedice traumatice (luxaţiile, entorsele, fracturile) şi protezele de şold ori de genunchi au cea mai spectaculoasă recuperare prin kinetoterapie. În câteva zile, pacientul este pe picioarele sale. În cazul protezelor, gimnastica ajută articulaţiile să se refacă mai repede, impune musculaturii să îmbrace ca un manşon noua articulaţie şi să o susţină, astfel încât să nu apară accidente postoperatorii. În cazul intervenţiilor chirurgicale ortopedice, care impun imobilizarea la pat a bolnavului, trebuie făcută neapărat gimnastică medicală.
La o operaţia de genunchi, de exemplu, unde se impune imobilizarea articulaţiei, musculatura coapsei se atrofiază foarte rapid (cvadricepsul îşi pierde 5% din volum zilnic!). Platfusul poate fi corectat şi el prin kinetoterapie. Se ştie că platfusul generează un lanţ de dezechilibre. Plecând de la poziţia vicioasă a labei piciorului, se produc deformări ale gleznei, ale genunchiului, ale şoldului şi ale coloanei lombare. De aceea este important ca, imediat după descoperirea unei boli ortopedice, să se apeleze la kinetoterapie.
Există multe alte diagnostice din sfera ortopediei care pot fi tratate prin kinetoterapie: scolioze, cifoze, lordoze, asimetrii ale membrelor inferioare, înclinări de bazin, bazin antevers sau retrovers, deformări de genunchi şi de gleznă etc.
În tratamentul afecţiunilor coloanei vertebrale, kinetoterapia joacă un rol important, atât în prevenirea instalării deficienţelor, prin menţinerea unui tonus muscular adecvat, a mobilităţii articulare, forţei şi rezistenţei musculare în limite normale, cât şi în tratarea tulburărilor.
Un rol de asemenea foarte imporatant îl joacă şi în cadrul afecţiunilor cardio-vasculare, de exemplu după un infarct micoardic, recuperarea este extrem de importantă deoarece alături de tratamentul medicamentos trebuie dozat foarte bine efortul pentru a nu recidiva infarctul, aici fiind nevoie de anumiţi paşi pe care pacientul trebuie să-i respecte.
}i lista ar putea continua: afecţiuni reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale) afecţiuni ale aparatului respirator, afecţiuni metabolice (obezitatea) maladiile congenitale (luxaţia congenitală de şold, distrofia musculară, tetraplegiile).
Deci, domeniul este vast, începând de la vârste foarte fragede până la vârsta a III-a, kinetoterapia are o importanţă deosebită.
Ada GRIGORE
