Adriana Giurcă: „Nu trebuie să încetăm să credem în ceea ce ne dorim”

Studentă la Facultatea de Ştiinte Politice, face voluntariat de şapte ani

Adriana, pentru început să te cunoaştem puţin, aşadar, ce te defineşte pe tine ca om ?

Consider că activităţile de voluntariat au fost cele care, astăzi, mă definesc ca om. Datorită lor am reuşit să mă implic în diverse proiecte, iar în prezent să desfăşor ceea ce îmi place. Datorită voluntariatului am crescut, m-am dezvoltat şi mi-am trasat linii de orizont pe care mi-am dorit dintotdeauna să le ating. Au trecut şapte ani de zile de când activităţile de voluntariat fac parte din viaţa mea de zi cu zi şi cu siguranţă, se vor adauga mulţi ani. Cred că o să mă implic întotdeauna în voluntariat, oricât de ocupată aş fi şi chiar dacă, la un moment dat, o să ajung să-mi îndelinesc toate priorităţile.

Ce sfaturi poţi da studenţilor care doresc să activeze ca voluntari?

Voluntariatul este foarte important, te ajută să evoluezi făcând lucruri diferite, punând în practică cursurile teoretice. Eu i-aş sfătui pe studenţi şi nu numai, să facă acest pas, să iasă din anonimat, pentru că nu vor regreta, cu siguranţă, iar pe lângă asta vor căpăta o experienţă frumoasă care le va fi folositoare pe viitor. Voluntariatul presupune implicare, care este esenţială ca aspect pentru cunoaşterea şi descoperirea a ceea ce contribuie la dezvoltarea fiecăruia în parte.

Eu am început în clasa a IX- a când am văzut un anunţ pentru o bursă de trei săptămâni în Barcelona. Nu ştiam ce înseamnă cu adevărat asta şi am început să caut pe Internet. Am aplicat, am câştigat şi… asta a fost. Chiar dacă în prezent lucrez, sunt implicată şi în câteva proiecte, încă mai desfăşor voluntariat şi cred că o voi face toată viaţa. Te schimbă, te ajută, te descoperă pe tine ca om. Stiu să ajut, să fac o campanie pentru un caz umanitar şi să înţeleg omul de 70 de ani datorită voluntariatului pe care l-am desfăşurat pe diverse temee.

La ce te ajută voluntariatul ?

Ştiu că probabil te întrebi la ce să faci voluntariat şi până când, că banii tot nu vin din asta. E adevărat, însă de multe ori ţi se deschid diverse portiţe şi întâlneşti oameni de succes de la care înveţi şi care te pot ajuta pentru a te defini ca om. Voluntariatul îţi oferă o oglinda în care te vezi pe tine însuţi. Să nu mai vorbim de faptul că atunci când mergi la un interviu pentru un job şi te prezinţi cu rubrica de aptitudini/competenţe/experinţe/ goală…, vine un altul şi îţi ia locul doar pentru că a fost implicat activ în diverse proiecte.

Spune-ne, te rog, câteva impresii despre experienţa Work and Travel în USA

În vara anului 2012, am reuşit să obţin viza pentru a merge în Statele Unite ale Americii. Mi-am dorit încă din primul an de facultate să ajung într-o zi în America, însă din cauza faptului că viaţa de student implică mai multe activităţi, precum examene sau proiecte şi din cauza că nu am fost hotărâtă din timp pentru a aplica pentru acest program, am amânat plecarea pentru următoarea vara. Îmi amintesc minutele de dinaintea ajungerii mele la Ambasada SUA şi cum repetam diferitele răspunsuri la întrebările pe care auzisem eu că se pun, atunci când trebuie susţinuta proba finală: interviul cu unul dintre consulii americani.

Am obţinut viza şi am fost fericită, poate mult prea fericită şi cu speranţe prea mari în ceea ce priveşte continentul american. La facultatea pe care o urmez, cât şi la televizor, în presă sau din discuţiile cu ceilalţi, întotdeauna opinia pe care toţi o aveau în ceea ce priveşte SUA a fost una foarte bună, poate o imagine prea mult creată de ţara tuturor posibilităţilor. Nu pot să spun că a fost o experienţă pe care o regret, dar cu siguranţă nu a fost cea mai frumoasă şi cea care şi-a dovedit aşteptările. Tinerii noştri sunt mult mai educaţi, serioşi şi muncitori, în comparaţie cu mult prea libertinii lor. De asemenea, mulţi dintre tinerii români muncesc şi încearcă să se întreţină singuri, pe când eu am fost întrebată de tinerii americani de ce trebuie să muncesc ? Şi de ce nu merg într-o vacanţă în locul experienţei din ţara lor ? În plus, modul de viaţă este mult prea diferit de al nostru, mâncarea şi felul în care îşi organizează întreaga zi este de fapt, neorganizare. Totul se întâmpla aşa cum vine şi nu se impacientează prea mult dacă afară e soare, plouă, dacă au ce mânca sau nu sau dacă părinţii lor sunt bine, iar cei apropiaţi întreabă sau nu de ei.

Punctul decisiv din această experienţă a fost reprezentat de către cei pe care i-am lăsat acasă şi pe care, câteva luni nu i-am văzut. Am comunicat doar prin reţelele de socializare sau prin câteva minute de vorbit la telefon, o dată la câteva zile. Dacă ştii că eşti o persoană apropiată de cei dragi şi dacă viaţa ta se desfăşoară creionându-se alături de cele ale persoanelor dragi ţie, consider că ar trebui să te gândeşti de două ori înainte de a lua decizia de a merge în SUA. Deşi… ştiu că imaginea din faţa propriilor ochi a Casei Albe sau Times Square-ul din New York vor cântari mai mult şi te vor face să-ţi doreşti să mergi în SUA, chiar şi pentru câteva momente.

Ştim că vrei să îi ajuţi pe studenţi. În ce constă acest ajutor ?

IQool este o  revistă şi un site online pentru studenţii din Bucureşti, un proiect foarte drag mie şi pentru care îmi dedic câteva ore pe săptămână. Suntem nişte tineri studenţi care dorim să împărtăşim şi pentru ceilalţi din aceeaşi categorie diverse oportunităţi, stagii de practică, dar şi locuri faine de petrecere a timpului liber, concerte sau piese de teatru. Pentru IQool scriu diverse articole care sunt de interes pentru studenţii din Bucureşti, în două zile diferite ale săptămânii. Pentru mine, este un proiect de tipul voluntariatului şi deşi, în această perioadă, orele dintr-o zi se duc în diverse părţi bine stabilite, nu voi renunţa la el pentru că îmi place ceea ce fac şi mă delectez, atunci când redactez articolele.

Mai ai câteva luni până termini facultatea. Ce o să faci după ?

Sunt pe ultima sută de metri în ceea ce priveşte terminarea Facultăţii de Ştiinte Politice, secţia limba franceză din cadrul Universităţii din Bucureşti. Licenţa, ultimele cursuri, examene, mai pe scurt – emoţiile pregătitoare dinaintea «emoţiei mari». Pe viitor, voi merge la masterul de Tehnici în Diplomaţie şi la cursurile Institutului Diplomatic Român.

La începutul acestui an am reuşit ceea ce mi-am dorit din momentul în care am început această facultate. În prezent sunt angajată a Camerei Deputaţilor, fiind colaborator pentru Centrul Internaţional de Conferinţe, unde îmi revin sarcinile de a însoţi grupurile de turişiti ale Palatului Parlamentului, cât şi organizarea conferinţelor care au loc în această clădire. De asemenea, cea mai importantă activitate pe care o desfăşor în prezent şi pentru care pot spune că orice sacrificiu sau ore nedormite au meritat, este colaborarea pe care o am cu un deputat pentru realizarea diverselor lucrări cu conţinut de Camera Deputaţilor.

Ştim că reprezinţi România în calitate de şefă de delegaţie a ţării noastre la Simularea Parlamentului European, în Roma. Cum ai reuşit  acest lucru?

Oferta primită din partea deputatului de a colabora a venit în urma prezentării ultimului proiect în care sunt implicată şi pe care îl reprezint. Este vorba de Simularea Parlamentului European care va avea loc la Roma, în vara acestui an. Reprezint România în calitate de şefă de delegaţie a ţării noastre. Ca sarcini principale am avut de recrutat ceilalţi trei participanţi ai României, cât şi găsirea de finanţări pentru proiect. Chiar dacă în 2008 am mai fost implicată într-un proiect asemănator, Model of European Parliament, desfăşurat la Bratislava, unde, de asemenea, am fost preşedinta delegaţiei ţării noastre, consider că cel din vara aceasta este mai important pentru mine, pentru realizările din prezent pentru că deşi se află la cea de-a 16a ediţie, România va participa pentru prima dată, în august. Pentru că am primit foarte multe întrebări pe tema recrutării mele ca şefă de delegaţie, doresc să subliniez faptul că timp de aproape o lună de zile, am susţinut mai multe interviuri cu organizatorii din Quebec care, în urma depunerii candidaturii mele (CV şi scrisoare de motivaţie, ambele în limba franceză), au urmat o serie de schimburi de e-mail-uri, cât şi interviuri sau convorbiri telefonice. Ultimul procedeu al selecţiei a fost un interviu via SKYPE, alături de cea care a recrutat toţi şefii de delegaţie ai ţărilor participante. Toată comunicarea s-a desfăşurat în limba franceză, aceasta fiind şi limba de desfăşurare a evenimentului din vară. Răspunsul nu l-am primit pe loc, ci după câteva zile. A fost ziua de dinainte de Anul Nou şi pot spune că a fost începutul seriei de succese din 2013.

Cum se anunţă anul 2013 pentru tine ?

2013  este un an încărcat, plin de realizări şi de ambiţii. Deşi suntem decât la sfârşitul  celei de-a două luni din 2013, pot spune că este cu siguranţă, dacă nu cel mai bun an din viaţa mea, cel mai bun început de an! 2013 mi-a adus o serie de realizări neaşteptate la care, poate, nici nu gândeam sau încetasem să mai sper. Am avut ocazia ca prin proiectul din august, Simularea Parlamentului European, să întâlnesc oameni importanţi şi decisivi pentru viitorul meu. În urma prezentării proiectului, am ajuns să şi lucrez acolo unde îmi doresc şi pe domeniul în care m-am pregătit ani buni. Menţionez că pregătirea mea a venit în urma voluntariatului şi a răbdarii şi nu în ultimul rând, a speranţei pe care am avut-o cu mine în toate clipele. Chiar dacă, făcând un bilanţ al zilelor în care trăim, observăm că talerul negativ cântăreşte mai mult, nu trebuie să încetăm să credem în ceea ce ne dorim, ci şi mai mult, dacă te consideri un om pregătit şi care ai reuşit singur în viaţă, cu siguranţă vei reuşi şi în cele mai mari dorinţe.

Nu-mi doresc să mă opresc aici şi chiar dacă uneori simt că este prea mult şi că mi-ar plăcea să mai am zile în care pot sta degeaba de dimineaţa până seara, ştiu că tot ceea ce fac reprezintă nişte paşi pregătitori în formarea mea ca om. Îmi doresc să fiu, cândva, profesoară şi să pot vorbi liber cu tânăra generaţie, ajuntându-i puţin să-şi schimbe părerile care de multe ori sunt greşite.

Ai vreun proiect nou în desfăşurare ?

Şcoala şi ceea ce fac în prezent îmi ocupă majoritatea timpului, dar dintotdeauna mi-am dorit să reuşesc şi pe plan profesioal, nu doar prin găsirea unui job favorbail şi în domeniu. Încă din copilarie am fost atrasă de domeniul vestimentar şi de obiecte şi lucruri diferite, de ce nu, realizate chiar de mine. Şi acum mai fac asta în timpul liber, în weekend-uri, mai ales. Îmi doresc să îmi deschid o afacere în oraşul meu natal, Râmnicu Vâlcea, pentru care am început să bifez câţiva dintre paşii de început. Pentru că sunt o persoană superstiţioasă şi pentru că afacerea nu este gata în proporţie de 100%, nu voi dezvălui întreaga idee, însă dacă voi reuşi, va fi cu siguranţă cel mai ambiţios proiect pe care l-am desfăşurat şi cel mai aproiat sufletului meu pentru că va reprezenta proiectarea dorinţelor copilăriei în prezent.

Care sunt cuvintele care te caracterizează ?

Răbdarea, munca, perseverenţa, orgoliul şi ambiţia sunt cuvintele cheie care ar putea descrie trecutul, prezentul şi viitorul din viaţa mea.

Mulţumesc !

Carmen CĂLIN