Un brav păstor de suflete creștine
La sfârșitul săptămânii trecute se împliniră 112 ani de când, la Suești, lângă apa Cernei, a văzut lumina zilei vrednicul păstor de suflete, patriarhul Justinian Marina, una dintre marile personalități ale ortodoxiei, care timp de 29 de ani a fost uns de Dumnezeu să le fie românilor vajnic și credincios sfetnic și apărător duhovnicesc. Trecură 112 ani de când Nicolae și Elena Marina, o familie de țărani cu inima curată, au adus pe lume pe pruncul cu nume de botez Ioan, care avea să ajungă mare apostol neobosit și luminător, întronizat la 47 de ani ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Tot în acest an, spre vară, se vor împlini 62 de ani de când Justinian, slujitorul cel mai desăvârșit al cuvântului către Dumnezeu, și-a înnobilat satul natal cu un sfânt lăcaș bisericesc ce fusese ctitorit mai devreme cu trei secole pe o vatră de plai a Sălajului transilvan și împins de autoritățile timpurilor tulburi spre rătăcire și ruinare în Țara Românească.
Această sfântă biserică, salvată de patriarhul Justinian Marina întocmai ca biserica lui Horea din Albac, așezată la Băile Olănești, a primit temelie la Suești, în satul său natal, chiar pe colina unde, copil fiind, micul Ioan obișnuia să caute orizontul de lumină al dreptei credințe.
Lui îi datorăm perenitatea sfințeniei și credinței după datinile lor milenare. El, Prea Fericitul Părinte Justinian Marina a rămas în conștiința veacului scurs drept păstorul duhovnicesc care a repus în drepturi viața monahală și duhul evanghelic tradițional. Ba s-a și ostoit să organizeze cursuri de inițiere în meșteșuguri pentru trăitorii din schituri și mănăstiri așa cum existau în veacuri trecute la Bistrița și Cozia, la Govora și Hurez și prin alte lăcașuri voievodale.
Meritele Prea Fericitei fețe izvorâtă lângă apele Cernei sunt mult mai bogate decât ceea ce am spus până aici. Încă din mai 1948, când Marele Colegiu Electoral Bisericesc i-a încredințat sceptrul de patriarh al României, cel nou ales prin voința lui Dumnezeu n-a pregetat o clipă și a purces degrabă la întărirea ortodoxiei. Trecând peste răzoarele ateiste ale timpului său, sfântul părinte s-a îngrijit cu putere să reînnoade legăturile frățești cu bisericile ortodoxe de la răsăritul și apusul Europei, dar cu aceeași osteneală s-a dedicat și promovării unor relații ecumenice trainice cu celelalte culte creștine,
Apoi, chiar dacă momentele apostolatului său nu i-au fost deloc prielnice, Prea Fericitul Justinian a răzbătut peste opreliștile eretice și a întărit învățământul teologic prin înființarea unor seminarii monahale la Hurez, Agapia și Neamț, unde și-au îndulcit arta discursului creștin numeroase personalități duhovnicești.
Peste toate cele spuse și altele câte au mai fost, Patriarhul Justinian Marina, trecut la cele veșnice în anul marelui cutremur de la 1977, a rămas în conștiința urmașilor ca unul dintre cei mai luminați și blânzi păstori de suflete, truditor neobosit la organizarea cu temeinicie a vieții bisericești și la traversarea, precum în Biblie, a pustiului rătăcitor într-un veac ateist.
A consemnat cele spre veșnică aducere aminte și cinstire,
Dr. ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
