Un brav păstor de suflete creştine

Cinstire marilor înaintaşi

La sfârşitul săptămânii trecute se împliniră 112 ani de când, la Sueşti, lângă apa Cernei, a văzut lumina zilei vrednicul păstor de suflete, patriarhul Justinian Marina, una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, care timp de 29 de ani a fost uns de Dumnezeu să le fie românilor vajnic şi credincios sfetnic şi apărător duhovnicesc. Trecură 112 ani de când Nicolae şi Elena Marina, o familie de ţărani cu inima curată, au adus pe lume pe pruncul cu nume de botez Ioan, care avea să ajungă mare apostol neobosit şi luminător, întronizat la 47 de ani ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Tot în acest an, spre vară, se vor împlini 62 de ani de când Justinian, slujitorul cel mai desăvârşit al cuvântului către Dumnezeu, şi-a înnobilat satul natal cu un sfânt lăcaş bisericesc ce fusese ctitorit mai devreme cu trei secole pe o vatră de plai a Sălajului transilvan şi împins de autorităţile timpurilor tulburi spre rătăcire şi ruinare în Țara Românească.

Această sfântă biserică, salvată de patriarhul Justinian Marina întocmai ca biserica lui Horea din Albac, aşezată la Băile Olăneşti, a primit temelie la Sueşti, în satul său natal, chiar pe colina unde, copil fiind, micul Ioan obişnuia să caute orizontul de lumină al dreptei credinţe.

Lui îi datorăm perenitatea sfinţeniei şi credinţei după datinile lor milenare. El, Prea Fericitul Părinte Justinian Marina a rămas în conştiinţa veacului scurs drept păstorul duhovnicesc care a repus în drepturi viaţa monahală şi duhul evanghelic tradiţional. Ba s-a şi ostoit să organizeze cursuri de iniţiere în meşteşuguri pentru trăitorii din schituri şi mănăstiri aşa cum existau în veacuri trecute la Bistriţa şi Cozia, la Govora şi Hurez şi prin alte lăcaşuri voievodale.

Meritele Prea Fericitei feţe izvorâtă lângă apele Cernei sunt mult mai bogate decât ceea ce am spus până aici. Încă din mai 1948, când Marele Colegiu Electoral Bisericesc i-a încredinţat sceptrul de patriarh al României, cel nou ales prin voinţa lui Dumnezeu n-a pregetat o clipă şi a purces degrabă la întărirea ortodoxiei. Trecând peste răzoarele ateiste ale timpului său, sfântul părinte s-a îngrijit cu putere să reînnoade legăturile frăţeşti cu bisericile ortodoxe de la răsăritul şi apusul Europei, dar cu aceeaşi osteneală s-a dedicat şi promovării unor relaţii ecumenice trainice cu celelalte culte creştine,

Apoi, chiar dacă momentele apostolatului său nu i-au fost deloc prielnice, Prea Fericitul Justinian a răzbătut peste opreliştile eretice şi a întărit învăţământul teologic prin înfiinţarea unor seminarii monahale la Hurez, Agapia şi Neamţ, unde şi-au îndulcit arta discursului creştin numeroase personalităţi duhovniceşti.

Peste toate cele spuse şi altele câte au mai fost, Patriarhul Justinian Marina, trecut la cele veşnice în anul marelui cutremur de la 1977, a rămas în conştiinţa urmaşilor ca unul dintre cei mai luminaţi şi blânzi păstori de suflete, truditor neobosit la organizarea cu temeinicie a vieţii bisericeşti şi la traversarea, precum în Biblie, a pustiului rătăcitor într-un veac ateist.

A consemnat cele spre veşnică aducere aminte şi cinstire,

Dr. ing. Ion Cîlea

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea