„Floriile” între tradiţie şi cultură

Vin Floriile, vine Paştele!

• Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sărbătoarea care ne aminteşte intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.

Astfel, cum Paştele în 2011 se va sărbători în data de 24 aprilie, atunci Floriile le vom sărbători în data de 17 aprilie 2011.

Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în oraşul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămănă înainte de Paşte şi se mai numeşte Duminica Stâlpărilor.

Cu o săptămână înaintea Paştelui, este sărbătoarea Floriilor, închinată intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim cât şi tuturor florilor şi altor plante, cultivate sau de leac. Vinerea Floriilor, dinaintea Sâmbetei lui Lazăr, face parte din „Vinerile Scumpe”, laolaltă cu Vinerea Seacă şi Vinerea Crăciunului. Aceste vineri se ţin, în popor, pentru ca oamenii să fie feriţi de arsuri.

Sâmbăta, în toate bisericile ortodoxe, credincioşii poartă în mâini ramuri de salcie sau mâţişori care au fost sfinţite la slujba de dimineaţă, simbolizându-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor. Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în săptămâna Sfânta a Patimilor care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, şi cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus.

„Floriile” reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.

Aproximativ 1,5 milioane de români îşi aniversează onomastica de Florii

Pe lângă cei doi Lazări amintiţi în Evanghelii, românii îl serbează şi pe al treilea, care ar fi murit căzând din copac. În această zi se dau de pomană plăcinte celor săraci. Sâmbăta lui Lazăr se mai numeşte şi Moşii de Florii, fetele umblând cu „Lazărul” sau „Lăzărelul”, iar băieţii cu „Salcia”. Femeile şi fetele răsădesc în această zi florile, crezând că le va merge bine, căci e Sâmbăta lui Lazăr şi a Floriilor. Bărbaţii şi flăcăii nu se încumetă la lucru voinicesc, în această sâmbătă, căci e rău de căzătură, deoarece se spune că Lazăr a fost un mare sfânt, care a murit căzând dintr-un arbore.

Dezlegare la peşte, semn de bunăvoinţă

Ca toate sărbătorile creştine, şi cea a Floriilor a fost iniţial o sărbătoare păgână, a ve­ge­taţiei şi a fertilităţii, întâlnită la toate popoarele vechi ale Europei. La romani ziua se numea Floralia, la traci – Vloureites „Înflorirea; Domnia Florilor”, care, tot la ei, era şi un epitet al zeiţei Artemis. Duminicii Floriilor i se mai spune, de români, şi Duminica Florilor şi Staurile Florii ori Staulele Florilor, precum şi Duminica Vlăstarilor sau a Stâlparilor. Prin unele locuri, în această zi se umple ciubăraşul cu florile, deci cu fiertura scoarţei de pădureţ, de sovârv şi de frunze de pădureţ, plante care se întrebuinţează la înflorirea ouălor de Paşte. Pe la miezul nopţii de Florii, unele fete fierb apă cu busuioc şi cu fire de la canaturile cu prapuri, pe care le fură de la vreo înmormântare a unei fete mari.

În ziua de Florii e dezlegare la peşte. Se spune că aşa cum va fi vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte.

Tradiţii şi obiceiuri de Florii

Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta este numită şi Moşii de Florii sau Lazărul, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.

La sate, pe vremuri, se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare. Se crede că cel care înghite trei mâţişori întregi in ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.

Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.

În unele sate din Ialomiţa se mai păstrează încă obiceiul de a colinda de Florii. În Sâmbăta Floriilor copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi sănătate. Glasuri curate de copii povestesc peste vremuri despre Iisus. Cel primit cu slavă şi ramuri de măslin şi finic în Ierusalim de aceleaşi mulţimi care peste o săptămână aveau să-l răstignească. Ca de fiecare dată când vin colindătorii gazdele primesc copiii cu drag. Îi ascultă şi îşi împodobesc împreună casa cu salcie sfinţită, se bucură şi speră. Speră şi spun cu credinţă: „Vă aşteptăm şi la anul!“. Aşa cum îşi amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte. Tocmai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti.

Redacţia Realitatea Vâlceană urează La Mulţi Ani tuturor vâlcenilor care poartă nume de flori.

Carmen CĂLIN

Anemona TĂNASE