Preşedintele Traian Băsescu nu se dezminte Pune răzbunarea mai presus de liniştea ţării şi siguranţa naţională
Ţinta pe care şi-a propus-o Guvernul Ponta de a degripa motoarele economiei şi a le aduce la turaţia necesară de creştere este de neconceput fără o stabilitate politică. Pentru atingerea acestui obiectiv, primul ministru Victor Ponta a fost întrutotul de acord cu principiul atât de comentat al coabitării, urmărind cu consecvenţă să se realizeze o corectă colaborare instituţională între Guvern şi Preşedinţie în afara oricăror interese care nu servesc interesul public.
La celălalt pol, cel al Preşedinţiei, Traian Băsescu nu scapă nici un prilej de a dinamita starea de normalitate care trebuie să se instaureze în ţară şi la consolidarea căreia are mari obligaţii constituţionale. Exemplul cel mai elocvent l-a dat preşedintele în urmă cu o săptămână când s-a lansat public în tirade inflamatorii pe marginea privatizării CFR Marfă şi când a folosit acest pretext pentru a prelungi până la calendele greceşti numirea noului ministru al transporturilor.
Orb să fii şi tot vei vedea că amânarea deciziei care să normalizeze situaţia la Ministerul Transporturilor nu are în vedere continuarea de către premier, în calitatea de ministru interimar, a privatizării uneia dintre cele mai mari companii strategice româneşti, ci obsesia şi dorinţa dusă la paroxism de a-l îngenunchia pe primul ministru.
Aşa cum ne-a obişnuit de vreo nouă ani încoace, preşedintele Traian Băsescu nu poate trăi decât în ape agitate, folosind orice prilej pentru a stârni conflicte şi intrigi care prejudiciază liniştea şi interesele vitale ale ţării. O astfel de ocazie, i-a oferit-o, cum spuneam, procesul sinuos de privatizare a CFR Marfă. Să urmărim retrospectiv derularea acestui proces. Compania face parte dintr-o structură strategică extrem de importantă care angajează România la respectarea unor alianţe şi tratate încheiate cu NATO, cu Uniunea Europeană. Tocmai de aceea, a trebuit ca primul pas spre privatizarea CFR Marfă să-l reprezinte avizul solicitat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ceea ce s-a şi întâmplat. Sigur, potrivit Legii nr.415/2002, CSAT nu are atribuţii exprese în aprobarea privatizărilor, în schimb nu se poate deroba de obligaţia vitală de a veghea la securitatea naţională. Or, prin ieşirea publică a preşedintelui Traian Băsescu cu declaraţia fulminantă potrivit căreia rezultatul privatizării marii companii de transport feroviar poate să aducă grave atingeri securităţii naţionale, înseamnă că el, preşedintele, este depozitarul unor informaţii care impun cu necesitate corectarea procesului de privatizare. Dacă deţine, într-adevăr, astfel de date şi informaţii, obligaţia preşedintelui era nu să le arunce pe uliţa satului ca ultima ţaţă clevetitoare, ci să le supună unei serioase analize în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. În fond e vorba despre securitatea naţională. Numai că, dacă ar fi procedat astfel, preşedintele Traian Băsescu ar fi ratat ocazia de a mai provoca un conflict care să-i satisfacă plăcerea îngenunchierii partenerilor politici cu coloană vertebrală, în cazul de faţă a primului ministru.
Filtrate prin prisma dezvăluirilor televizate ale preşedintelui, era normal şi absolut necesar ca problemele apărute în privatizarea unei companii strategice să fie discutate în CSAT. Traian Băsescu, însă, cu viclenia sa caracteristică, nu este de acord susţinând că ar fi o ilegalitate ca CSAT să se pronunţe pe un contract de privatizare. Nici când este în joc siguranţa naţională?
Satisfăcut de isprava sa şi lăsând apele ţării bine tulburate, preşedintele Traian Băsescu s-a retras la Neptun, pe litoral, de unde se va întoarce abia la jumătatea lunii viitoare.
Dr.ing Ion Cîlea
Preşedintele Organizaţiei Judeţene Vâlcea a PSD
