Tot aşa şi cu ai noştri ca nebunii şi ca proştii!

Nu ştiu cum aş putea să am atâta apă cât are Dâmboviţa, să car până la Apa Mare zoaiele clasei politice din România care îşi admiră chipul în apa murdară. Ce tristeţe sfâşietoare şi ce lehamite mă îneacă la gândul că voi împărţi aceeaşi plapumă de pământ a ţării cu cei care ne-au lătrat neamul dăruit de Dumnezeu, pe la porţile evropeneşti, pentru a-şi amâna osândirea întotdeauna prea blândă faţă de grozăvia actului trădării!

Rivalitatea politică, incultura şi lipsa de patriotism fac ţăndări cel mai de ruşine parlament care a încăput în istoria Bucureştilor, după spulberarea Marii Adunări Naţionale în zarea regretelor eterne.

Băsescu iese la tribuna improvizată în bucătărie la Cotroceni, să-l facă pe Tăriceanu „Inimă zburdalnică”, de parcă s-ar referi la propriile producţii de dormitor, concepute la vreme de beţie şi între două acostări în port, amândouă fete, pentru că Dumnezeu nu bate cu băţu’.

Să nu se lase mai prejos, Şeful Senatului vine cu replica: „Băsescu e un mârlan şi aşa îi tratează pe toţi oponenţii politici!”.

Prin urmare, NATO şi UE şi-au luat în calitate de aliaţi un fustangiu (cine zice!), un mârlan, un pisic, nişte delicvenţi de drept comun şi o naţiune de asistaţi social, cum ar veni, de handicapaţi.

Dacă este să socotim aşa, nu avem a ne teme de ruşi, pentru că la cât sunt de deştepţi este imposibil să nu-şi fi dat seama că Scutul American Antirachetă de la Deveselu este cu adevărat defensiv, nu să păzească lumea civilizată de Mama Rusia, care se mai supără şi ea din când în când, să nu creadă lumea că l-a luat somnul pe Ţarul Putin, ci de nervoşii din România care se comportă aidoma câtecului de petrecere a cărui melodie este neapărat să vă sune la ureche, dacă vreţi să îngânăm împreună versurile:

„M-am născut într-un salcâm

Într-un cuib de cioară

Şi de-al dracu’ ce eram

Scoteam capu- afară!”

Tot aşa şi cu ai noştri ca nebunii şi ca proştii!

Petrinel ŞTEFĂNESCU