Cei mai cinstiţi din galaxie

Dacă ar scăpa de corupţi, partidele s-ar autodesfiinţa. D-aia nici nu vor parlamentarii să renunţe la superimunitate, ca DNA să se milogească în continuare de aleşii neamului să voteze pentru anchetarea şi arestarea celor certaţi cu legea. Politicienii se cred mai presus de norme şi fac orice ca să păstreze lucrurile aşa. Progresul e duşmanul lor numărul unu, pentru că aduce cu sine schimbarea regulilor după care se fac jocurile. Nu vor transparenţă pentru că furatul nu se face cu lumina aprinsă, ci în beznă. Nu doresc legi clare, pentru că altfel avocaţii nu-i mai pot scoate din arest pe baza unor chichiţe legislative. Despre majorarea pedepselor pentru fapte de corupţie, ce să mai spunem. Nu e nimeni atât de prost încât să voteze pedepse de 20 de ani pentru furat din banii publici când el este chiar cel care jecmanăneşte bugetul sau ar putea fi în această postură la un moment dat. Ca să fiu mai clară: nimeni nu are interesul să pună lucrurile în ordine cât timp cei care ne conduc sunt cei care vor ca aceste lucruri să fie în dezordine.

Hai să vorbim puţin şi despre Vâlcea. Avem câţiva parlamentari care cucurigesc pe unde apucă despre cum sunt ei cei mai curaţi şi mai cinstiţi din galaxie. Până la proba contrarie, îi lăsăm în pace, deşi avem destule semnale că nu dă casa cu masa. Acum, să nu fiu înţeleasă greşit. Nu trebuie neapărat să vina DNA-ul peste ei ca să ne dăm seama că de fapt au fost mereu nişte infractori fără scrupule. Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit, îşi dă seama că lucrurile nu sunt în ordine în cazul multora dintre trimişii judeţului Vâlcea în Parlament. Vorbele circulă repede, mai ales că nu există prea multe surse din care se pot înfrupta senatorii şi deputaţii noştri. Dar, mă repet, nu despre asta voiam să scriu. Ceea ce deranjează în cazul multora dintre ei este stilul în care vor să pozeze în nepătaţii de serviciu ai neamului. Fac precum găinile care se urcă pe mormanul de bălegar după ce au făcut un ou, ca să ne anunţe ce realizări deosebite au avut în ultima săptămână sau lună. Nu uită să adauge că ceilalţi sunt necinstiţi, spre diferenţă de ei, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Însă cea mai deranjantă chestie pe care o spun se referă la proprii corupţi. Se jură că i-ar da oricând afară pe aceştia, dacă cineva le-ar dovedi că au furat. Chiar aşa de proşti să părem în ochii lor, încât să luăm de bune prostiile ăstea? Ar fi foarte uşor să-şi descopere în propriile organizaţii leprele, nu trebuie să vină cineva şi să-i arate cu degetul. Să nu ştie preşedinţii partidelor cu ce se ocupă membrii lor de vază, care mai ocupă şi funcţii de conducere în administraţie, sunt consilieri judeţeni şi locali, membri ai consiliilor de administraţie şi adunărilor generale ale acţionarilor. Să fim serioşi, oameni buni, nu există voinţă. Cumva, e logic de ce preşedinţii de partide nu au interesul să scape de oamenii cu probleme penale. Cum scriam şi la începutul acestui editorial, ar însemna să semneze autodesfiinţarea partidelor, întrucât cei mai importanţi oameni care le compun se definesc prin fapte ilegale. Dacă îi iei la puricat, aproape că nu găseşti niciun lider marcant de la Bucureşti care să nu fi făcut în viaţa lui măcar o mică porcărie, din care şi-a tras o vilă şi o maşină de lux. Cine spune că nu e aşa, nu are nicio treabă cu politica. Cam aşa e şi în provincie. Hai să ne uităm la cei care ne reprezintă şi o să ne dăm seama că nici Cristi Buican, nici Costi Rădulescu nu pot adopta soluţii extreme. Poate vreunul dintre ei să afirme cu mâna pe Biblie că nu cunoaşte  cazuri concrete de oameni cu probleme din partidele lor, care ar merita daţi pe mâna DNA? Era suficient, în multe situaţii, să citească ziarele locale pentru a găsi elementele care să-i pună pe gânduri. Dar ce să facă şi preşedinţii de filiale, să-şi arunce în aer efectivele de membri? Pe cine să pună în loc, oameni de pe stradă care nu au habar de organizarea unui partid şi care nu au participat în viaţa lor la o campanie electorală? Politica înseamnă experienţă şi şulfăneală iar cele două elemente nu pot fi găsite pe toate drumurile. Sunt lucruri care se formează în timp, este vorba despre un amestesc de spirit de gaşcă, bani, afaceri, interese şi politică. Voturile nu se câştigă spunând adevărul, ci prin minciunele frumos ambalate, date alegătorilor la pachet cu găleţile, pixurile şi brichetele electorale. Hm, oamenii cinstiţi, veniţi de pe stradă, nu ar reuşi niciodată să vândă minciunile atât de bine ca profesioniştii antrenaţi în curvăsărie. Aşa că, hai să nu ne mai aşteptăm la sinceritate absolută şi la spirit de sacrificiu de la politicieni. Nu-şi vor sacrifica niciodată oamenii loiali pentru că asta ar însemna de fapt autosacrificiu.