Aveţi „grije”, Zvetlana Preoteasa loveşte din nou!

A trecut multă vreme de când unul dintre cele mai ciudate produse de export ale Vâlcii nu a mai scos capul tuns băieţeşte în lume. Cândva o glorie a umorului involuntar local, doamna Zvetlana Preoteasa, poate cea mai fidelă femeie din viaţa lui Călin Popescu Tăriceanu, s-a apucat de scris. Poreclită „Bacaloreata” pe vremea când a fost pusă de un guvern inconştient în funcţia de ministru secretar de stat în Ministerul Educaţiei, vâlceanca s-a dat o vreme la fund, preferând să-şi încaseze în linişte leafa primită în calitate de director al Centrului Cultural Eudoxiu Hurmuzachi. A fugit din PNL când s-a rupt USL şi a preferat să-şi urmeze idolul în barca PSD. Nu mai auzisem nimic de ea până acum, câteva zile, când pe Facebook a apărut vestea că a scos o carte, intitulată „Frunza de acacia”. N-ar fi nimic rău până aici, mai ales că n-am apucat să o „frunzăresc”, ca să zic aşa, conştientă probabil că n-am pierdut nimic. Însă am devenit sigură că nu mă lipsesc de o operă a literaturii române atunci când ochii mi-au căzut pe dedicaţia dată de autoare pe exemplarul unei cititoare, postată de aceasta pe pagina sa de Facebook. “Mulţumesc pentru prietenie şi grije! Zvetlana” – aşa se încheie dedicaţia. Atâta „grije” are Zvetlana Preoteasa de limba română că o masacrează de câte ori are prilejul. Nu îmi rămâne decât să-mi pară rău de bietele păduri. În loc să avem grijă de ele, le transformăm în cărţi semnate de oameni care nici nu au învăţat să scrie bine româneşte…