ANAF, băieţii cu A6 şi BMW din Ostroveni te aşteaptă!
ANAF, arată că lucrezi! Aşa ar suna o parafrazare a celebrului îndemn adresat lui Mircea Dinescu în studioul Televiziunii Române la Revoluţia din decembrie 1989. După 26 de ani de democraţie, statul începe să mimeze lupta împotriva îmbogăţiţilor peste noapte, a celor care au acumulat în mod suspect averi imense. Inspectorii ANAF verifică deja câteva sute de români din toate zonele ţării, despre care se crede că nu îşi pot justifica stilul de viaţă luxos. Pe lângă aceştia sunt însă alte mii de persoane care se plimbă cu limuzine ultimul răcnet, îşi fac concediile în Tahiti şi locuiesc în palate dar care, cel puţin la vedere, nu obţin venituri care să le asigure un asemenea trai de lux.
În Vâlcea, judeţ sărac, ajuns pe ultimele poziţii în toate topurile posibile, poţi vedea la tot pasul exemple de oameni care, deşi nu muncesc, nu au afaceri prospere şi nici nu au moştenit vreo avere fabuloasă, trăiesc de parcă ar fi şeici. Dacă opreşti pe stradă un puştan aflat la volanul unui Audi A6 sau BMW şi îl întrebi cum de îşi permite la 19 ani să aibă o astfel de „rachetă”, îţi râde în nas. N-are o zi muncită, stă într-un apartament din Ostroveni şi toată ziua se plimbă cu maşina prin oraş. La 10 îl vezi la cafea la OK, seara la fel. Concret, nu face nimic. Şi totuşi, are buzunarele pline cu bani. Face „combinaţii”, adică se ocupă cu clonarea cardurilor bancare sau cu infracţiuni informatice de alte tipuri. Sau dă bani cu camătă obţinuţi din alte afaceri ilegale. Pe hârtie nu obţine un venit însă, de fapt, cheltuieşte într-o zi cât câştigă un om cinstit într-o lună. Şi pe acel puştan din Ostroveni ar trebui să-l verifice inspectorii ANAF. Ca el sunt mii, în Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Călimăneşti sau Băbeni. Oraşe mici, fără industrie, cu câteva zeci de mii de locuitori, în care salariul mediu de-abia îţi permite să mănânci şi să-ţi plăteşti întreţinerea. Şi totuşi, în aceste aşezări modeste din Vâlcea sunt oameni pentru care grija zilei de mâine nu există. La fel cum nu există nicio justificare legală pentru viaţa luxoasă pe care o duc. Ei ar trebui verificaţi de ANAF, întrebaţi de unde au avut banii să-şi cumpere casele, terenurile şi maşinile. Nici 5% dintre ei nu vor reuşi să treacă cel mai simplu test de verificare a averii. Nu doar politicienii trebuie luaţi la întrebări. Toţi cei care au obţinut banii prin metode necinstite, la negru, trebuie să răspundă la un moment dat în faţa organelor statului.
Măsura care trebuie luată după ce se constată că un individ nu poate dovedi sursa banilor cu care şi-a dezvoltat un trai de nabab este aceea a confiscării averii acestuia. Maşini, case şi terenuri, bijuterii şi ceasuri, conturi bancare, absolut tot. Atâta timp cât nu ai un loc de muncă sau o afacere care să aducă un venit nu poţi avea pretenţia să păstrezi tot ce ai. Un om normal, care lucrează în fiecare zi cel puţin 8 ore sau care se străduieşte să păstreze pe linia de plutire o mică afacere, plăteşte taxe şi impozite în permanenţă, contribuie lunar la stat cu sume considerabile. Băiatul din Ostroveni care face liniuţe pe 500 de euro nu are nicio treabă cu birurile. El stă bine-mersi şi bea cafele, fără să-l deranjeze nimeni, după ce a golit conturile bancare ale unor oameni nevinovaţi. De ce ar fi el ferit de controalele statului? Doar pentru că nu este politician şi nu se află în lumina reflectoarelor? În definitiv, atunci când te apuci de furat, îţi asumi şi riscul de a pierde tot, atunci când cei care aplică legea chiar o fac.
Ani de zile s-a spus că Vâlcea este un judeţ care a profitat de pe urma infractorilor cibernetici, a celor care au vândut fictiv pe internet telefoane, televizoare, avioane, catedrale şi sedii de primării. În judeţ au ajuns zeci şi chiar sute de milioane de euro, prin Western Union şi Moneygram, în plic şi în valize, pe toate căile posibile şi imposibile. Banii ăştia s-au dus în maşini de lux cumpărate de la dealerii locali, pe haine scumpe, pe petreceri cu lăutari, pe restaurante. O bună parte au intrat în buzunarele antreprenorilor din Vâlcea, iar pentru asta s-au găsit unii, chiar şi din mediul politic şi administrativ, care să le ia partea aşa-zişilor hackeri, de fapt nişte hoţi ordinari care au escrocat ani în şir americani naivi, vânzându-le pielea ursului din pădure. Patriotismul local a mers atât de departe încât au existat voci care au luat partea celor care au furat ca haiducii, aducând banii în Vâlcea. Complet aiurea. Nu există nicio justificare pentru furt, doar în România este posibil ca opinia publică să fie atât de îngăduitoare cu bandiţii. Aşa s-a ajuns să se spună despre primari care au furat cu ambele mâini că ar trebui lăsaţi în pace. „A furat, dar a şi făcut”! De câte ori nu am auzit oare această expresie, care a devenit un adevărat laitmotiv al atitudinii relaxate pe care o au românii faţă de infractori? Iar la Vâlcea, poate mai mult decât în alte părţi ale ţării.
Odată şi odată trebuie să terminăm cu această stereotipie din cauza căreia cu toţii suntem mai săraci. Aşa că, dragi inspectori ANAF, vă aşteptăm mai des la Vâlcea. Nu doar ca să verificaţi câţiva bogătaşi, aveţi mai multă treabă aici decât vă imaginaţi!
Anemona TĂNASE
