2015, cel mai greu an al presei vâlcene

La final de an, toată lumea face bilanţuri, încercând să vadă cum au fost cele 12 luni care aproape au trecut. Eu m-am tot gândit la ce a însemnat 2015 pentru presa vâlceană. Nu-mi vine uşor să trag o concluzie pentru că au fost şi bune, şi rele. Un lucru trebuie să-l recunosc însă. Anul care aproape a trecut a fost unul greu pentru presă şi tare îmi este teamă că cel ce va veni îl va depăşi la acest capitol.

Toată lumea care lucrează în acest domeniu vede cu ochiul liber că banii sunt din ce în ce mai puţini iar sursele de finanţare dispar pe zi ce trece. Singura societate economică pe care ziarele şi televiziunile locale se mai puteau baza pentru a supravieţui a pus punct colaborării cu presa sau, mă rog, cu cea mai mare parte a ei. La CET Govora a început o acţiune de eliminare a contractelor de publicitate, în spatele acestei iniţiative stând dorinţa unor politicieni de a lăsa presa fără susţinere financiară. S-au găsit chiar oameni politici care să numească încheierea de contracte cu presa drept protecţie socială, ca şi cum banii aceia ar fi fost daţi de milă, pentru ca nişte oameni să aibă ce pune pe masă. Este o afirmaţie ipocrită pentru că, de fapt, nu acesta a fost scopul acelor contracte. CET Govora a avut mereu nevoie de presă pentru a transmite anunţuri destinate consumatorilor casnici, dar şi agenţilor economici. Nimeni nu publică aceste anunţuri fără un contract economic în spate. Unde e protecţia socială în acest caz? Ceea ce nu spun cei care aruncă pe piaţă cu asemenea vorbe fără acoperire este că CET Govora a fost de fapt o vacă bună de muls pentru clasa politică locală, care a avut grijă să se lege de platforma chimică prin sute de conducte prin care s-au scurs banii către conturi private. Sună a nesimţire să găseşti tocmai presa vinovată pentru situaţia economică în care se află CET Govora. Mai bine ar căuta responsabilii printre cei care maimuţăresc politica şi de fapt nu vor decât să se îmbogăţească şi mai tare.

Asta nu înseamnă că, pentru presă, CET Govora nu a reprezentat un ajutor. Nimeni nu poate să spună aşa ceva, chiar şi cei care înjură mai tare în acea direcţie au avut legături contractuale cu această societate. E cale lungă însă până la a spune că presa este cea care a distrus-o. De acum încolo, cei mai mulţi ziarişti nu vor mai avea contracte de publicitate acolo. Va trebui să ne descurcăm altfel, să găsim alte surse de finanţare. Nu vom reuşi cu toţii, este greu pentru un judeţ sărac precum Vâlcea să susţină atâtea ziare, televiziuni şi radiouri. Unii însă vor rămâne în picioare, indiferent cum se vor numi.

2015 este o lecţie pentru noi toţi şi ar trebui să învăţăm ceva din asta. S-au dus vremurile în care presa se putea baza pe banii de pe platforma chimică din sud. Nu mai vin bani nici de la Oltchim, nici de la CET Govora. Să nu uităm că aceste două societăţi au fost baza financiară a presei locale, indiferent că vrem să recunoaştem sau nu. De-acum fiecare este pe cont propriu. Cine se adaptează noii realităţi, supravieţuieşte. Nu va fi nicio nenorocire că se mai închid nişte ziare, nu este un capăt de ţară că nu toată lumea va reuşi să meargă mai departe. Important este însă să înţelegem că presa vâlceană nu va mai fi niciodată la fel. După 25 de ani de democraţie balcanică, presa locală, şi nu numai, este la răscruce de drumuri. Depinde doar de ea să-l aleagă pe cel corect.

Mie nu-mi rămâne decât să le urez colegilor mei „La mulţi ani” şi să sper că vom reuşi cu toţii în anul ce vine, indiferent de simpatiile şi antipatiile dintre noi.