Băi Bruxelles, Oltchim nu e WC-ul din fundul curţii tale!
Combinatul Oltchim a ajuns din nou la pixul Comisiei Europene. Până nu ne spun europenii dacă avem voie sau nu să privatizăm combinatul stăm şi aşteptăm să ne spună băieţii de la Bruxelles ce să facem. De câţiva ani încoace, din păcate, aşteptăm ca oficialii bruxellezi să ne decidă soarta, ca şi cum judeţul Vâlcea ar fi un WC din fundul curţii Parlamentului European, despre care încă nu se ştie dacă este sau nu este bine să fie demolat. Aşa rău le pute ăstora de noi, că le-ar fi mai comod să bage buldozerul peste Oltchim, numai şi numai ca să scape de o problemă.
Credeţi că este vorba despre criterii de concurenţă şi competitivitate aici? Desigur că nu, în urmă cu nişte ani s-a decis că Oltchim merge prea bine şi trebuie rapid transformat într-o grămadă de fiare vechi. La Vâlcea se produceau materii prime care aprovizionau Europa şi o bună parte din Asia. Tocmai despre asta este vorba. Oltchim era un concurent redutabil pentru alte firme puternice iar acest lucru, evident, nu convenea unor interese de miliarde de dolari. Tot acest stand by în care este ţinut combinatul nu este altceva decât jocul perfid făcut de Bruxelles, astfel încât un concurent serios să fie pus la pământ.
Gheorghe Piperea, administratorul Oltchim, ştie probabil despre ce este vorba, iar anunţul făcut de el cu privire la luarea unei decizii privind privatizarea Oltchim, undeva în finalul lunii septembrie, este doar un avertisment pentru cei care au urechi de auzit. Şi, după cum vă puteţi imagina încă de pe acum, Comisia Europeană nu va permite privatizarea combinatului, ceea ce va însemna condamnarea sa la moarte, după o lungă şi grea insolvenţă. Va fi finalul apocaliptic al unei saga scrise tot la Bruxelles, o poveste al cărei final era cunoscut încă de la început. Însă pentru că europenilor le plac lucrurile de durată, au pus în scenă acest joc nenorocit, tragic şi perfid. Odată cu combinatul, va muri şi o parte din Vâlcea însă deja asta nu mai este treaba Europei. Mii de oameni vor rămâne aici să sufere pe mai departe, mulţi dintre ei neînţelegând că destinul lor a fost scris cândva de o mână obişnuită să deseneze zerouri, nu să li se aşeze pe capete.
Anemona Tănase
