Cazul Bălceşti, un nou faliment al clasei politice

Că Vâlcea nu contează la nivel naţional, o ştiam demult! Oricât s-ar chinui politicienii băştinaşi să ne convingă că vocile lor sunt influente, realitatea de zi cu zi ne demonstrează că cei mai mulţi dintre ei nu sunt decât nişte indivizi care nu sunt băgaţi în seamă de mai-marii de la Bucureşti. Pe cei mai mulţi dintre ei miniştrii nici măcar nu îi cunosc, nu au auzit de ei, iar dacă din întâmplare se află în aceeaşi încăpere cu ei, nu îi bagă în seamă.
Povestea căminului de bătrâni de la Bălceşti ne arată încă o dată că nu contează ce se spune la Vâlcea, ci ce se vrea la Bucureşti. S-a dorit închiderea lui, s-a făcut, oricâte rugăminţi şi somaţii au venit din partea parlamentarilor vâlceni. Într-un final, ca un fel de concesie amară, la Bălceşti s-a înfiinţat o unitate de primiri urgenţe, ca să nu se spune că pe oficialii din Capitală îi doare în fund de tot de Vâlcea.
Şi totuşi, pentru judeţului nostru, chestiunea căminului de la Bălceşti reprezintă o înfrângere. Zeci de bătrâni vor fi nevoiţi să-şi caute un nou cămin în care să aştepte să plece odată de pe această lume pentru care nu reprezintă decât o povară şi nişte numere seci în nişte registre administrative. Zeci de cadre medicale îşi caută locuri de muncă. O comunitate întreagă este văduvită de un edificiu. Însă pentru Bucureşti toate acestea sunt lucruri impersonale care nu contează nici măcar ca o minora întâmplare petrecută într-un colţ de lume.
Iar politicienii vâlceni care se jurau până mai ieri că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată, acum bagă capetele în pământ. Dintr-o dată, nu mai dau din gură, nu mai au explicaţii, argumente, nimic. Pentru că de fapt, de asta sunt buni. De nimic. Au ratat toate ţintele majore. Oltchim e la pământ, CET Govora la fel, economia vâlceană în ansamblu se zbate în mocirlă. Se desfiinţează şcoli şi spitale, dispar locuri de muncă în fiecare zi, firmele se zbat să reziste, să subziste. Mai este puţin şi se închide cu totul judeţul nostru, iar politicienii vor fi la fel de puţin capabili să opună rezistenţă! Atât de influenţi sunt, încât şi dacă s-ar duce toţi grămadă pe capul unui ministru, ăsta nici nu i-ar băga în seamă. Normal, pentru că nu ar avea habar cine sunt oamenii ăia care îi cer să facă sau să nu facă ceva.
Anemona Tănase