O naţiune care nu-şi respectă bătrânii nu are nici un viitor
Din păcate, la fel se poate spune şi de neamul nostru, dacă e să ne raportăm la consideraţia pe care o acordă seniorilor cei de la Putere. Din toate regimurile postcomuniste, să fim bine înţeleşi, căci nu a fost guvernare să nu şteargă pe jos cu bieţii pensionari. Recordul îl bate, desigur, echipa lui Boc care, pe lângă toată nimicnicia dovedită în relaţia cu bătrânii acestei ţări, a fost singura care a „reuşit” performanţa să le „tundă” acestora din pensii. Dar acesta este un alt subiect.
Consecventă aşadar politicii de distrugere a naţiunii de care chipurile se îngrijeşte s-o ducă bine, conducerea României a „modernizat”, nu-i aşa – căci acesta pare a fi termenul de elecţie în a explica modificări tâmpite ale regulilor de tot felul – modul în care se distribuie pensiile.
Se întâmplă deja de câţiva ani să nu mai bată poştaşul la uşă, cu bănuţii aşteptaţi cu nerăbdare de oameni bătrâni şi bolnavi, care au muncit o viaţă ca să beneficieze de o pensie de stat. Nu, domnule, nu era bine. Cum, trântorii aştia chiar să nu facă nimic, să li se pună pur şi simplu banii sub nas? Neeeee! Câteva cazuri de înşelăciune şi altele de fugă cu banii au fost de ajuns pentru crearea unui curent de opinie cât de mic, dar important ca punct de plecare, potrivit căruia statul nu-şi mai poate asuma angajamente de acest fel şi că e mai sigur ca fiecare să-şi ridice suma de cuviinţă de la bancă.
Perfect! Nimic de zis, sună elegant şi civilizat, chiar dacă e vorba de data aceasta de un intermediar care percepe comisioane pentru orice mişcare de bani. Singura problemă e că de fapt condiţiile oferite sunt de toată jena, şi aceasta nu pentru că nu s-ar strădui băncile, ci pentru că e vorba de o mare de oameni care toţi vor să-şi ia banii deodată, în acelaşi timp.
Aţi intrat vreodată într-un sediu de sucursală bancară în ziua în care vin bătrânii să-şi ridice pensia? Vă asigur că aveţi ce vedea. Sunt cozi interminable la ghişee, formate din bieţi bătrâni cu feţe triste şi transpirate, mulţi dintre ei dând semne evidente de suferinţă fizică din cauza căldurii umede şi sufocante ce trona în sală.
Să obligi însă bătrânii să-şi piardă ore în şir la rînduri, în condiţii infernale, doar pentru a primi un drept care li se cuvine cu vârf şi îndesat mi se pare o batjocură în toată regula, o umilinţă de nesuportat şi poate chiar o soluţie josnică, un produs al unei minţi diabolice, la necesităţile guvernanţilor de a reduce la maximum şi cât mai rapid volumul banilor de pensii.
Veţi spune poate că nu-i obligă nimeni pe bieţii oameni să-şi ridice pensiile în acelaşi timp, chiar în ziua în care intră banii în cont, da? Evident că nu-i obligă cineva, ci CEVA! Foamea, stimabililor. Foamea şi lipsa de medicamente! Să nu uităm că, de la o anumită vârstă, sănătatea se cumpără. Iar la puterea de cumpărare – de tot râsul – a pensiilor din ziua de azi e cam greu să-ţi vină pensia şi să poţi spune, bătându-te sătul cu mâna pe burtă, că nu-ţi trebuie bani.
