Realitatea Vâlceană vă recomandă ,,Hoţul de umbre’’, de Marc Levy
Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan din lume. Născut în 1961, la Paris, el a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roşie, apoi antreprenor în SUA, după care fondează una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franţa. Cariera sa de scriitor demarează cu maximum de succes în anul 2000, când publică romanul „Şi dacă e adevărat…”, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg (2005). Cartea ,,Hoţul de umbre’’ a apărut în limba română la Editura Trei, alături de celelalte romane ale lui Marc Levy: În altă viaţă; Te voi revedea; Prietenii mei, iubirile mele; Şapte zile pentru o eternitate; Copiii libertăţii; Prima noapte etc. Marc Levy este cel mai bine vândut autor francez contemporan, dar acest lucru nu l-a împiedicat să aleagă să trăiască, de 10 ani, încoace, oriunde, mai puţin în Franţa.
Un roman amuzant şi tandru despre primele iubiri, prietenie şi visuri, Hoţul de umbre spune povestea unui băiat care are un dar special: el poate fura umbrele oamenilor, iar umbrele îi încredinţează secretele lor. Aceste reflecţii întunecate vin şi pleacă, dezvăluind părţile ascunse ale persoanelor cărora aparţin.
Pe măsură ce băiatul creşte, el învaţă să folosească această abilitate, ajutându-l să navigheze prin rivalităţile din şcoală, prima lui dragoste şi prieteniile din timpul studenţiei la medicină. El îşi dă seama că nu este prea târziu să dea viaţă aspiraţiilor sale din copilărie.
Hoţul de umbre este cel de-al unsprezecelea roman al lui Marc Levy şi publicat în Franţa în 2010
Te-ai trezit vreodată în faţa biroului privind pe geam, crezând că ceea ce trăieşti acum, deşi are un anume sens, e de-a dreptul plictisitor şi cumva te dezgustă?
Şi parcă, de fiecare dată, eşti tentat în acel moment să te ridici din viaţa ta, măcar temporar dacă nu pentru totdeauna. Dar în cartea lui Marc Lévy e tocmai de-a-ndoaselea. Aici vieţile se despart de oameni, ca nişte obişnuite umbre. Ai putea începe de orice pagină şi fără îndoială ai păşi liniştit pe o oarecare uşă. Înfiorător e sentimentul că în orice moment uşa se va trânti zgomotos în urma ta şi ai rămâne împietrit în mijlocul unui univers alb poluat de o lumină absolut cerească iar în spatele tău nu s-ar mai întinde nici măcar o umbră. Cum ar fi o teroare de lumină şi nu de întuneric? „Hoţul de umbre”, de altfel, e un inocent băiat de aproape 8 ani, căruia i-a „fost întotdeauna teamă de noapte, teamă de formele care se insinuau în umbrele serii”, dar care e surprins de povara furtului de umbre şi de responsabilitatea poveştilor care acestea le aduc odată cu ele. Prima sa victimă, o răpire inconştientă, e Yves, paznicul şcolii frecventate de „hoţ”. Un profesionist n-ar fi făcut niciodată asta, dar precum protagonistul nostru e un adevarat începător îşi destăinuie isprava relatându-i victimei secretele împărtăşite de umbra sa. Urmează Marquès, anti-eroul nostru clasic, iar numărul victimelor creşte.
Romanul e structurat din două părţi esenţiale. Prima, e o relatare intimă şi tumultoasă a copilăriei eroului nostru, un elev nu chiar studios al clasei a 6-a C, un puşti fără prieteni şi vise ce e abandonat de tatăl său care fugise după altă femeie, întâmplare din care el „aflase despre infidelitate mai mult decât tot ce putuse auzi în serialele pe care le vedea mama la telivizor”. Poate fi numit cu adevărat erou după ce îl salvează pe Yves din incediu (din pricina umbrei acestuia care striga după ajutor) şi înfiripă acestuia o scrisoare mamă-fiu; după ce se împrieteneşte cu Luc, fiul patiserului, un alt singuratic al curţii şcolii; după ce candidează pentru şefia clasei şi câştiga câţiva ani la rând. Dar, fără îndoială, momentul perforant al primei părţi este întâlnirea cu Cléa, o fată aparent surdo-mută, încântătoare, a cărei râs e „un cântec de violoncel”, a cărei dibăcie de a mânui zmeul în „S”-uri şi „8”-uri perfecte e de-a dreptul impresionantă. Ea îi aduce primul sărut, ea e prima cunoscătoare a secretului, ea îi oferă prima dezamăgire, ea îi fură gândurile.
A doua parte porneşte cu un salt temporal şi spaţial. Acum a împlinit 20 de ani, acum e student la medicină şi ţine gărzi la Pediatrie şi Urgenţe; locuieşte într-o mansardă foarte aproape de facultate, departe de oraşul natal; doarme singur deşi urăşte singurătatea; n-are prieteni, programul nu-i permite asta; flirtează cu o colegă de an, Sophie, şi asta doar din pricina mulţumirii cu monotonia. Pare obişnuitul om şters dar împlinit. şi totuşi, momentul în care sănătatea unui baieţel de la Pediatrie e pusă în pericol se dovedeşte a fi critic în decizia lui de a-şi mai folosi talentele unui cleptoman de umbre. Se dovedeşte din nou salvator în situaţia băieţelului fără poftă de mâncare, apoi schimbând şi viaţa prietenului său Luc, la cererea umbrei acestuia, convingându-i tatăl să-i acorde o şansă la o educaţie în medicină. „Vremurile s-au schimbat, chiar dacă oamenii continuă să aibă nevoie de pâine”. şi el continuă o viaţă ce pare obişnuită până în momentul reîntoarcerii în locul unde o întâlnise pe Cléa.
Neonilia STAN
