Realitatea Vâlceană vă recomandă ,,Dragostea Florii-de-Bujor’’ de Lisa See
Născută în 1955 la Paris, Lisa See este o scriitoare americană cu ascendenţă chineză. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă la Los Angeles, în special în Chinatown, ocupându-se de organizarea multor evenimente culturale menite să sublinieze importanţa acestui oraş şi a celebrului său cartier. Printre distincţiile şi premiile primite se numără şi cel de Femeia Anului oferit în 2001 de Organizaţia Femeilor Americane de Origine Chineză. Lisa See a fost întotdeauna intrigată de poveştile pierdute, uitate sau ascunse în mod deliberat, întâmplări petrecute în trecut sau în lumea de azi. În prezent, Lisa See locuieşte la Los Angeles.
Povestea volumului “Dragostea Florii-de-Bujor” se desfăşoară în China, în secolul al XVII.
Floare-de-Bujor are aproape şaisprezece ani şi, ca toate fetele de vârsta ei, a fost deja promisă în căsătorie de către familie unui bărbat despre care ea nu ştie nimic, nici măcar numele. De ziua ei, tatăl său, un om foarte luminat pentru timpul său, îi oferă ca dar o reprezentaţie după o operă clasică din literatura chineză, “Pavilionul Bujorului”, carte care pare să reflecte soarta tinerei fete. Deşi fetele nemăritate nu au voie să iasă în public, vor vedea reprezentaţia de după un paravan. Acesta este momentul când Floare-de-Bujor se îndrăgosteşte de un tânăr distins şi foarte arătos.”Pavilionul Bujorului” are la bază povestea adevărată a trei femei din secolul al XVII-lea din China, care s-au căsătorit cu acelaşi bărbat, imediat una după cealaltă. Aceste trei femei au scris împreună prima carte, “The Three Wives’ Commentary”, o lucrare de critică literară despre opera “Pavilionul Bujorului”. La acea vreme, femeile din China aveau voie să citească opera, dar nu şi să o vadă dramatizată. În secolul al XVII-lea, China avea cele mai multe scriitoare publicate comparativ cu restul lumii. Lisa See a fost fascinată de această descoperire şi a hotarât să reînvie povestea lor.
,,Dragostea Florii-de-Bujor’’ nu este o simplă scriere despre dragostea unei delicate chinezoaice din clasele superioare ale nobilimii supravieţuitoare dinastiei Ming şi reformate în timpul dinastiei Qing. Este vorba despre o întreagă organizare socială, despre tradiţi şi izolarea femeilor, despre o lume pe care va trebui să o descoperi fără prejudecăţi, ca să o poţi înţelege. Autoarea va reuşi să te introducă în miezul evenimentelor, iar cititorul, în urma lecturii, va încerca foarte multe sentimente, începând cu revoltă, trecând prin interes şi fascinaţie, şi terminând cu respectul şi admiraţia profundă în faţa vieţii protagoniştilor cărţii. Toată acţiunea se va desfăşura în jurul unei scrieri, “Pavilionul Bujorilor”, care, pentru tinerele educate din epocă, va deveni o lectură ce va înflăcăra imaginaţia şi sufletul avid de libertatea de a-şi alege propriul destin. Cititorul va observa că problemele moderne ale anorexiei, văzută ca unic mod de control asupra propriei vieţi într-o lume în care destinul femeilor era organizat de către alţii încă de la naşterea ei, erau la fel de reale şi de teribile ca şi în prezent. Bărbaţii şi femeile erau despărţiţi tranşant prin elementele ce le guvernau viaţa, “qing” pentru partea feminină, reprezentată de sentiment, pasiune, dragoste şi “li” pentru partea masculină, reprezentată de raţiunea rece şi emoţiile stăpânite. şi totuşi se va înţelege că linia de demarcaţie nu este chiar atât de fină, iar aceste diferenţe nu le vor fi găsite atât de bine definite, fiind vorba de percepţie de fapt:” Atâtea greşeli. Atâtea erori. Asemenea tragedie născută din ele. Astfel personaje ca Ren vor încânta atât sufletul cât şi lectura. şi pentru că atunci “Când oamenii trăiesc iubesc. După ce mor, iubesc în continuare. Dacă dragostea lor se sfârşeşte odată cu moartea, atunci nu e dragoste adevărată.” planul real se va conjuga cu cel alternativ, al spiritelor, respectând şi ilustrând magistral obiceiurile epocii, obiceiuri ce s-au păstrat în mare parte.
Este o carte minunată ce-i va deschide cititorului alte orizonturi, ce-i va permite o privire pe furiş în spatele uşilor închise şi a pavilioanelor unde erau închise soţiile şi fiicele delicate ca nişte păpuşi de porţelan, o privire de ansamblu şi asupra frământărilor epocii, iar faptul că personajele sunt reale şi “Comentariile celor trei soţii” (1694) asupra “Pavilionului Bujorilor” (1598) există, nu fac decât să te incite şi să te invite şi mai mult la lectură.
Neonilia STAN
