Abandonaţi de cele care le-au dat viaţă
În decurs de un an şi jumătate, 70 de copii au fost părăsiţi de mamele lor la Maternitatea Râmnicu Vâlcea.
Începând din luna ianuarie a anului trecut, 40 de mame şi-au abandonat copiii. Unele imediat după naştere, în timp ce altele au uitat să-i mai ducă acasă după ce i-au internat la pediatrie. Principalele cauze ale abandonului sunt sărăcia şi nivelul scăzut de educaţie. Copiii abandonaţi de mame vor fi marcaţi pe viaţă.
Potrivit evidenţelor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vâlcea, în cursul anului trecut 42 de copii au fost abandonaţi de către mamele lor. În majoritatea cazurilor, mamele lor au preferat să scape de o povară în plus. Principala cauză care duce la acest fenomen este sărăcia. Asistenţii sociali spun că părinţii acestora n-au ce să le dea de mâncare acasă.
Sărăcia şi lipsa educaţiei, principalele cauze
Potrivit constatărilor angajaţilor DGASPC Vâlcea principalele cauze ale abandonului sunt sărăcia şi nivelul scăzut de educaţie. Lipsa locuinţei sau condiţiile improprii de locuit constituie alte cauze frecvente ale abandonului. Lipsa educaţiei sexuale, respectiv neutilizarea măsurilor contraceptive şi de planing familial, fie din necunoştinţă, dar de cele mai multe ori din ignoranţă, constituie alte cauze ale acestui fenomen.
Copiii abandonaţi, marcaţi pe viaţă
Efectul fenomenului de abandon implică cheltuieli materiale şi umane pentru instituţionalizare atât pe termen scurt, unii copii fiind integraţi de mici în mediul lor familial sau fiind adoptaţi, dar mai ales pe termen lung. După împlinirea vârstei de 18 ani, aceşti copii se vor găsi în imposibilitatea de a-şi asigura existenţa. În consecinţă, aceştia vor încerca să supravieţuiască apelând la activităţi infracţionale, cum ar fi furtul sau prostituţia, ca o consecinţă a traumei pe care o poartă.
Mai multă implicare din partea primăriilor
Pentru scăderea numărului de copii abandonaţi s-ar impune susţinerea serviciile sociale din cadrul primăriilor, care îşi pot direcţiona resursele materiale şi serviciile sociale în vederea sprijinirii menţinerii copilului în mediul său familial. Promovarea programelor de planning familial, îmbunătăţirea serviciilor din maternităţi şi secţiile de pediatrie, creşterea competenţelor profesioniştilor implicaţi în diferite niveluri de decizie ar putea duce la diminuarea fenomenului. De asemenea, s-ar impune derularea unei campanii de mediatizare la nivel naţional privind amploarea acestui fenomen, atât pentru sensibilizarea opiniei publice, cât şi pentru a trezi interesul autorităţilor şi cetăţenilor.
Carmen CĂLIN
