Apa – un atacant imprevizibil
La 28 noiembrie a.c. s-a împlinit un an de când, printr-un memoriu, (nr. 14.226), am cerut Administraţiei Naţionale “Apele Române” să dispună măsurile necesare pentru cuprinderea în programul lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă şi obiectivele din judeţul Vâlcea pe care le-am identificat şi nominalizat în anexa ataşată la memoriul respectiv. Din păcate, vremea a trecut fără ca, până la ora actuală să primesc vreun răspuns. Este foarte adevărat că trebuie fonduri uriaşe de investiţii pentru executarea unor ample lucrări de regularizare, consolidări de maluri, recalibrări de albii, ziduri de sprijin, praguri de fund, diguri de dirijare, canale de deviere şi încă multe altele pentru ca localităţile din vecinătatea celor 56 cursuri de ape din Vâlcea să fie ferite de furia apelor în cazul unor inundaţii.
În limitele competenţelor şi atribuţiilor, Consiliul Judeţean şi administraţiile publice locale au intervenit în 40 de zone (Muereasca, Berbeşti, Pesceana sunt numai câteva exemple) atât pentru regularizarea scurgerilor de pe versanţi şi stingerea formaţiunilor torenţiale, cât şi pentru alte amenajări pe structura îmbunătăţirilor funciare. Toate aceste lucrări ne-au costat foarte mulţi bani în condiţiile în care nici autorităţile judeţene, nici cele locale nu dispun de forţa financiară necesară. Din aceste motive nu s-a putut interveni pentru corecţii de anvergură în vecinătatea unor albii de ape cum sunt Urşani şi Luncavăţ pe zona Horezu, Valea Satului şi Iazul Morii la Călimăneşti, Otăsău la Bărbăteşti şi Frânceşti, Sasca Mare la Milcoiu, Trepteanca şi Stăneasca la Olanu şi încă foarte multe alte puncte nevralgice cu risc major în momente de precipitaţii abundente.
Aceste probleme nu sunt caracteristice doar judeţului Vâlcea, ele trebuie privite într-un context mult mai larg, la nivel naţional, tocmai pentru că înfrastructura anti-inundaţii din România continuă să fie extrem de vulnerabilă. Vreau să fiu bine înţeles că mă axez pe astfel de chestiuni speciale nu întâmplător, eu fiind pe un teren pe care îl cunosc foarte bine. Am lucrat mulţi ani în sistemul de îmbunătăţiri funciare şi, de pe această poziţie, îmi permit să ating astfel de teme.
Mi-aş dori ca analiza pe bază de bilanţ anual pe care urmează s-o facă Administraţia Bazinală a Apelor Olt la începutul săptămânii viitoare, să nu se cantoneze pe simpla ilustrare a unor kilometri de regularizări, amenajări şi consolidări de albii. Foarte mult aş vrea ca specialiştii şi ceilalţi membri ai Comitetului de Bazin Olt să dea tonul unor discuţii cu bătaie naţională care să ofere idei pentru închegarea unei strategii pe termen mediu şi lung. Nu trebuie să redescoperim acum roata. Soluţii se pot prelua şi din moştenirea ştiinţifică pe care au lăsat-o în acest domeniu savanţii români Anghel Saligni şi Grigore Antipa, preocupaţi şi ei, la vremea lor, de pericolul şi efectele dezastruoase ale inundaţiilor. De altfel trebuie subliniat că soluţiile acestor savanţi români, mai ales în ceea ce priveşte sistemele de îndiguiri sau construcţia de poldere au dat idei şi au fost agreate şi prin Directiva nr. 60/2007 a Parlamentului European privind managementul riscului de inundaţii care, la articolul 14 stipulează : “Statele membre să acorde râurilor mai mult spaţiu şi redarea, acolo unde este posibil, a zonelor altădată inundabile”.
Evenimentul care va avea loc la începutul săptămânii viitoare în organizarea Comitetului Bazinal Olt este, cel puţin pentru mine, o provocare de a mai aborda şi alte probleme tematice pe zona gospodăririi apelor într-un viitor articol.
Dr. ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
