Cârcoteli și șușoteli

Neinspirata numire a celui care vremelnic înlocuiește vechea conducere a Teatrului Ariel pentru incompetență și lipsă de viziune cu alta „nou-nouță” s-ar putea dovedi în final o catastrofă.

O „pălarie” prea mare pentru cineva care nu are nicio legatură cu managementul, dar mai ales cu bunul simț teatral și artistic. „Mister manager” s-a înconjurat de un „cuibușor” de consilieri de duzină vajnici truditori în „orice” numai în teatru nu…, dar pe care intenționează să-i plătească regește într-un festival organizat pare-se la nivel de șușă de parc neterminat. În schimb își marginalizează colegii pentru a-și satisface alter ego-ul, aparent debusolat, printre fițuici, unde își face socotelile, cât ii iese din para-ndărăt!

Cei din teatru, care inițial s-au bucurat de numire și au și susținut-o, acum își „bleasteamă zilele”. Pentru că tot ei l-au propus și acum trag tot ei ponoasele. Stupefacție, de altfel, după prima ședință de Consiliu Local, când la auzul veștii că a fost schimbat din funcție chiar cel care l-a numit interimar, a dat-o pe chiuituri și paranghelii cu lăutari.

Tragedia consumată la Teatrul Ariel în trecut continuă și în prezent datorită indiferenței conducerii primăriei, la semnalele celor care lucrează în teatru privind tendința vădită a „epigonului migletzian” de a-și bate joc de banul public și pe alocuri chiar a și-l însuși! Oricum multă lume din oraș care îl cunoaște pe cel care pentru o atât de mică perioadă, dar care ar putea fi foarte profitabilă pentru sine, este pe bună dreptate siderată. Cum Dumnezeu să mai ai încredere într-un individ care continuă colaborarea cu același regizor din epoca de tristă amintire care este cazat și omenit unde nici prin gând nu i-ar trece unui om cu mințile acasă!

Concluzionând, putem spune că o persoană cu coloana vertebrală nu ar fi acceptat o funcție care te obligă, ce e drept, să-ți mai și umilești colegii. Asta, desigur, dacă nu ești dotat de la natură cu diplomație și bun simț și, eventual, carismă!