Conducerea CET nu trebuie să plătească pentru greşelile altora
Se tot vorbeşte de la o vreme încoace despre situaţia grea în care se află judeţul Vâlcea, în general şi Râmnicul, în special. Oltchim, CET, Complexul Energetic Oltenia sunt tot atâtea teme discutate de toată lumea, despre care se spune că nu-şi pot găsi prea uşor rezolvarea. Aşa este, nu traversăm o perioadă prea fastă iar asta se vede cu ochiul liber. Nu trebuie să fii specialist în macroeconomie ca să-ţi dai seama că lucrurile nu merg în direcţia cea bună. Nu sunt bani, locuri de muncă şi şanse prea mari să ne revenim rapid. Nu este un secret că problemele se trag din situaţia platformei chimice şi mai ales din zona combinatului Oltchim. Prăbuşirea acestuia a atras după sine o grămadă de ponoase care, din păcate, sunt puse de multe ori în cârca unor oameni care chiar nu ar merita acest lucru.
Mai pe la colţuri, mai pe faţă, sunt unii care arată cu degetul şi către CET Govora. Ba mai sunt chiar şi cârcotaşi care aduc acuzaţii conducerii operatorului de termoficare, ca şi cum, de acolo ar pleca toate problemele judeţului. Ultima poveste care este speculată în legătură cu numele directorului general Mihai Bălan se referă la preluarea minelor de la Berbeşti de către CET Govora. Şi, ca să fim mai exacţi, cei care-i aduc critici managerului vorbesc despre o datorie de 180 de milioane de lei pe care CET o are către Complexul Energetic Oltenie. Normal, acea datorie există şi într-un fel sau altul, va fi achitată. Problema este că nu Mihai Bălan şi-a dorit ca CET să se îndatoreze. Cei care critică acest lucru ar trebui să-şi aducă aminte cine l-a forţat pe managerul CET să livreze curent către Oltchim „pe caiet”, deşi se ştia foarte bine că nu va vedea niciodată banii de la combinat. Dând filmul înapoi, realizăm de fapt că cei care au votat aceste livrări moca nu sunt nimeni alţii decât stimabilii consilieri judeţeni, care au considerat că este de datoria lor să forţeze o unitate economică, aflată din păcate în subordinea Consiliului Judeţean, să furnizeze curent unui colos industral aflat în moarte clinică şi, bineînţeles, în insolvenţă. Exact asta s-a întâmplat. Ce putea să facă managerul CET, dacă aşa i s-a impus de la Consiliul Judeţean? La vremea aceea, a fost considerată o manevră salvatoare pentru Oltchim dar de fapt, nu a fost decât prelungită agonia combinatului. Totuşi, nu este cinstit ca acum unii să arate cu degetul către poate cel mai performant director din judeţul Vâlcea din ultimii 20 de ani. Măcar omul ăsta a reuşit să menţină pe linia de plutire, cu toate intervenţiile factorilor politice, o unitate economică, nişte locuri de muncă şi, de ce nu, o economie locală care respiră din ce în ce mai greu.
Anemona TĂNASE
