Cuplul Costi- Coca face frumos în politica vâlceană

Înduioşător spectacolul oferit de parlamentarii Constantin Rădulescu şi Laurenţiu Coca, care de la o vreme pozează în parteneri la conducerea PSD Vâlcea. Alegerile din toamnă sunt încă departe iar lumea se pregăteşte mai mult de concedii la mare decât de bătălii politice. Deja gândul ne zboară la vacanţe însorite sub umbreluţe colorate, sorbind din cocktailuri pe nisip. Dar cum ar fi dacă apropierea dintre Rădulescu şi Coca nu ar fi decât praf în ochi?

N-ar fi nimic în neregulă, politica este plină de astfel de jocuri, menite a distrage atenţia naivilor de la adevăratele intenţii. Ştim cu toţii, ambii şi-au anunţat cumva dorinţa de a candida pentru preşedinţia partidului la congresul de alegeri care trebuia să aibă loc în februarie, apoi în primăvară, pentru ca în final să fie împins până în octombrie – noiembrie. Până aici ne-am înţeles. Ce-i drept, Costi a fost mai ferm şi şi-a anunţat dorinţa fără echivoc, în timp ce senatorul Coca şi-a luat un oarecare timp de gândire, lăsând totuşi să se înţeleagă că este interesat de frâiele organizaţiei. Acestea fiind spuse, am asistat în primele luni ale acestui an la o campanie „electorală” vioaie a deputatului Rădulescu. Acesta a apărut foarte des în presă, însă se pare că startul optimist s-a dovedit a fi cam prematur, o dată decalate alegerile. Important de precizat e faptul că vizitele sale în teritoriu nu prea l-au inclus şi pe Coca. Acesta a intrat în schemă ulterior, apărând din ce în ce mai des alături de preşedintele interimar. Cel mai recent exemplu – la alegerile din filiala Brezoi.

Ideea e că, din punctul nostru de vedere, tandemul Costi – Coca nu este unul întâmplător şi nici nu se bazează pe dragoste sinceră şi dezinteresată. Ar fi frumos să mai credem încă în asemenea poveşti care să ne mişte sufletul şi mintea. S-ar putea ca adevărul să fie însă mult mai prozaic decât am fi tentaţi să credem la prima vedere. De pildă, tânărul Costi şi-ar fi putut face nişte calcule, pornind de la principiul „Ţine-ţi prietenii aproape iar duşmanii şi mai aproape”. Este mult mai profitabil să-ţi ţii sub control adversarul decât să-l păstrezi la distanţă, mai ales când îţi este coleg de partid. Sau, cine ştie, poate este doar o înţelegere între cei doi, astfel încât în exterior să fie transmise semnale de pace. Uite domnule ce bine se înţeleg pesediştii ăştia, se au ca fraţii, mai au un pic şi se pupă!