De ce plâng femeile

Un băiețel își intreaba mămica:

- De ce plângi?

- Pentru că sunt femeie! Răspunde mămica.

- Nu înțeleg… zice micuțul. Mămica îl îmbrățișează și spune:

- Și n-ai să înțelegi niciodată… Mai târziu, copilul își întreabă tatăl:

- De ce plânge mămica?

- Nu știu nici eu! Toate femeile plâng fără motiv!  a fost tot ce i-a putut spune tăticul. Devenit adult, băiatul îl întreabă pe Dumnezeu:

- Doamne, de ce plâng femeile așa de ușor? Și Dumnezeu răspunde:

- Când am făcut femeia, ea trebuia să fie o ființă deosebită. I-am făcut umerii destul de puternici ca să poarte pe ei toată greutatea acestei lumi și destul de moi ca să fie confortabili. I-am dat forța de a da viață și cea de a accepta respingerea cu care o tratează adesea proprii copii. I-am dat forța care-i permite să continue când toata lumea abandonează. Forța de a avea grijă de familie în pofida bolilor și oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-și iubi copiii cu o dragoste necondiționată, chiar și atunci cand ei o rănesc cumplit. I-am dat forța de a-și suporta soțul în căderile sale și de a-i rămâne alături cu aceeași tărie. Și, în fine, i-am dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia. Vezi, fiule, frumusețea unei femei nu stă în veșmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumusețea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei, locul unde se adăpostește dragostea. Și adesea lacrimile ei sunt cele prin care poți să-i zărești inima.