Deputatul Cristinel Marian, devastat de oxiuri
Am încercat în zadar să iau legătura telefonic cu politicianul (puteam să-i spun ţucălarul, ligurarul, tejghetarul sau pândarul _ pentru că personajul corespunde acestei tagme a subprodusului social) care şi-a propulsat reprezentantul în Parlament, dar după mai multe apeluri la care nu a catactidisit să răspundă, m-a somat într-un târziu, printr-un sms, să mă identific. Mă aşteptam că pe gerul din zilele trecute nu are cum s-o ia la prima cheie, însă nu mi-am imaginat neam că are o aşa rablă de creier înecat, pe care să nu o poţi urni chiar împinsă de jumătate din populaţia oraşului. Aşa am ajuns în situaţia de a solicita sprijinul publicaţiei, pentru a-i comunica deputatului Cristinel Marian reţeta cu hapurile în măsură să-l scape de oxiurii cu care împarte coşul zilnic al rătăcitului prin Parlamentul României.
Pacientul s-a manifestat cu mâncărimi atroce în zona perianală, acesta alăturându-se unui grup de 40 de senatori şi deputaţi care cer unirea cu Republica Moldova. Ciudat, şi bănuiesc că nu întâmplător, agresiunea viermilor parazitari s-a produs în preludiul vizitei lui Putin la Budapesta, cât să pună pe agenda discuţiilor dintre Ţar şi colţarul ungar problema României care ar scurma cu vătraiul în spuza istoriei, după tăciunele mocnit al revenirii Basarabiei la patria mamă.
Presa vâlceană a atenţionat că iniţiativa politicienilor atinşi subit de morbul unionismului scăpat din laborator este suspectă şi periculoasă în contextul în care evoluează situaţia din Ucraina, făcând cunoscut că recent a avut loc la Palatul Parlamentului lansarea grupului intitulat „Prietenii Unirii”. Scopul declarat este acela de a creea un dialog naţional transpartinic, pentru susţinerea tuturor proiectelor destinate românilor din afara ţării, dar în mod special celor care ar facilita în plan economic, energetic, de apărare, educaţional, mass-media, infrastructură, socio-cultural, legislativ şi instituţional, readucerea Moldovei de peste Prut la sânul Mamei. Scopul, după cel al însănătoşirii României şi ridicarea de pe patul suferinţei pe care agonizează acum, are prioritate, dar nevenindu-i sorocul, nu este cazul să forţăm destinul cu mâna unor iresponsabili uşor de manevrat cum sunt cei 40 ai alibabaului Cristinel.
În 1992, la Budapesta, funcţiona Biroul European al Partidului Radical Transnaţional, o făcătură imaginată de KGB în tovărăşie cu Serviciile Secrete Maghiare. N-am loc să vă dau detalii. Destul că la vremea aceea 47 de parlamentari români semnaseră adeziuni la partidul respectiv, chestiune care pare azi incredibilă.
Cu ce s-a lăsat aventura dementă a nebunilor din lazaretul de pe cheul Dâmboviţei? Cu evenimentele de la Târgu Mureş, singurele pe care nu le-au putut împiedica ( ori nu au vrut) serviciile române specializate, dar care au fost puse imediat sub control.
Ceea ce fusese iniţial preconizat trebuia să facă din România ce s-a ales din Iugoslavia lui Tito. Datorită unor oameni de cea mai înaltă ţinută morală, patrioţi de mare clasă în profesia asumată, episodul Târgu Mureş a fost doar un ecou cu timpanu’ spart al unei operaţiuni minuţios şi diabolic puse în aplicare pentru destrămarea României.
Azi ne confruntăm cu o clonă evoluată a scenariului din 1992, când Radycaly Partish (parcă aşa se scria că nu mai ştiu cum era pe ungureşte) ajunsese să o aibă deputat în Parlamentul de la Roma pe Ilona Staller, starul filmelor porno, Ciciolina, unguroaică evident!
Ce nu s-a reuşit atunci să se facă din noi pare că se pune la cale acum, să se corecteze, când Putin se deplasează la unguroaică, să ne demonstreze că scutu’ Devedesit este inutil dacă nu suntem luaţi pe sus, ci pe jos şi pe din dos…
Dar, cui să-i spun eu că transnaţional şi transpartinic sună la ureche precum clopotele Kremlinului? Lu’ domnu’ Cristinel pe care prostimea l-a urcat într-un cireş de unde nu-l mai dai jos patru ani nici cu antiaeriana americănească?
Finalul rămâne pe altă dată când poporul va decide să-şi resfire proştii cu praştia românească.
Petrinel ŞTEFĂNESCU
