Diaspora germană de la Sibiu și Brezoi a votat pentru contra – pe Klaus Iohannis și Robert Shell îi notez cu două note… muzicale

Explicație

Pentru cine a învățat să solfegieze melodia din titlu este cea emisă de difuzorul mașinii cu cucui alb-albastru, care te ridică în viul nopții din scutece, să te aducă să-ți bei ceaiul cu procurorii DN(i)A.

Traian Băsescu și staff-ul tehnic al PNL pentru campania electorală a lui Klaus Iohannis, după repetate ezitări și aduși cu nervii în pragul „fandaxiei” ca urmare a episodului cu găinile date peste gard, și-au eliberat din lanț ciobănescul german să-l facă pe Ponta harcea-parcea în direct, cu prilejul primei emisiuni în care se iau în colți candidații la Președinția României.

Nu știu dacă ați aflat până acum că la Sibiu avem unul dintre cele mai repurtate centre de dresaj unde sunt pregătiți câinii din rasa „ciobănesc-german” pentru toată gama de operațiuni care privește armata, poliția și intevențiile în caz de dezastre naturale. Un exemplar canin educat acolo, de înaltă performanță, este achiziționat de NATO, ca și de serviciile din UE, interesate de exemplarele de excepție produse de celebra școală, cu sume plecând de la 50.000 de euro, care cresc în funcție de complexitatea intrucției și de performanțele demonstrate în poligon și în situațiile reale de luptă. Am avut posibilitatea să-i văd în acțiune și în momentul în care erau recompensați cu medalii pentru misiunile îndeplinite: ochii lor aveau limpezime umană și relația cu instructorul și cu cei cărora îi fuseseră încredințați era una interumană. Numai că nu vorbeau…

Este cazul candidatului Klaus Iohannis la Președinția României, cu alese state de dresaj la școala lui Traian Băsescu, care execută milimetric tot ce îi ordonă instructorul, dar nu poate, din păcate, să și grăiască. Din acest punct de vedere nu-i putem reproșa domnului candidat Viorel Ponta că nu a reușit să însăileze un dialog cu câinele de curte al PDL, disimulat în cotețul PNL, cu prilejul primei emisiuni televizate care trebuia să lămurească eelctoratul asupra eternei dileme „Eu cu cine votez?”. A încercat omul să-i arunce o ciosvârtă de constituție și o poală de pui fripți de procurori, din orătăniile penelisto-pedeliste, dar dogul învățat să mănânce numai din mâna și mila stăpânului a refuzat cu gândul la bâta generoasă care îl așteaptă la ușa adăpostului de animale utile, să fie apelat „Cuțu-Cuțu, Prostenal, ia cu tata cașcaval/ Numai să dai tu pe gușă/ Cine-a pus ceva pe ușă!”. Ăăăă, păi, stați așa: „În dimineața carierei mele politice eram preot ortodox care se respecta de la cap la noadă. Abia după aceea m-am dat cu copiii ăia care s-au făcut bănci de organe, vă rog să nu mă întrerupeți, că nu mai țin minte unde li s-au dus rinichii, splinele, ficații și elasticul de la chiloți, cu tot cu minutele care mi-au mai rămas din interviul de față!”.

Așa a decurs cea mai penibilă șușă electorală în care un neamț ne-a făcut de râs în lume, poziționând România în șanț. După această „daravelă”nu-l mai văd ieșind la față de cortină pe patrupedul lui Băsescu pentru că s-au mirosit reciproc sub coadă, destul încât să descopere că pârciul tomnatic al Învățătorului rupe nasul democrației.

Uite așa, vine vremea să-l întrebăm pe un alt neamț eșuat în România celor mai frumoase iubiri, cum mai este pe la Brezoi. Din curtea primarului a fost vândut un pod de cale ferată. Am mai spus și m-au auzit pereții. Este vorba de podul de peste râul Lotru. Cum ar veni, i s-a luat din fața casei lui de primar neamț scândura pe care trebuia să calce și el nu a reacționat, pentru că la celălălt capăt al afacerii era liberalul Sofianu. Ăsta, roșu-vânăt, m-a oprit într-o zi, amenințându-mă că s-ar putea să-mi ia casa, masa și celelalte, pentru că n-aș fi avut dreptate când l-am arătat cu degetul că este ăla care a mânărit podul.

Mai am un pic de răbdare, dar nu chiar atâta cât crede el. Cineva, din lumea asta mare și tare cât au ținut-o brăcinarii poliției, va trebui să dea un răspuns la întrebările:

1. „De la cine a fost cumpărat podul de fier de peste Lotru?”

2. „Cine a făcut afacerea «nemțește»?”

3. „De ce Robert Shell evită să ne răspundă și o dă la scăldat așa cum o face omologul de la Sibiu, cu casele dobândite chipurile, din meditații?”

4. „Cine îi caută la hârtii, până nu se face mucigaiul de trei degete peste ele și noi să cădem în resemnare?”

Nemții descălecători, care au împlinit România cu prețul vieții lor, s-au petrecut în amintire. Ca ei nu va mai fi nimeni, pentru că li s-a alterat gena cu unii ca Sofianu, țandără sărită din uluca pe care și-au pus grumazul eroii patriei, sub pecetea trădării de neam.

PS: Plecaserăm de la datul în stambă al lui Klaus Iohannis care s-a prezentat la dialogul cu posibilul viitor președinte care afișa superioritatea neamțului, pretinzând că este vedeta capitalei culturale a Europei. Că n-a fost în stare să iasă din spațiul ocupat între ușa și scuițătoarea României este o altă poveste de care rămâne să vă convingeți duminica ce vine. Important este să nu uitați până atunci că, așa cum spune cântecul care ne adună sub steagul visului nostru încă o viață în iubirea fără de moarte, „Noi suntem români și pe veci, aici, stăpâni!”. Dovediți că este așa sub semnul crucii, rostuind țara cum și-au dorit-o martirii neamului nostru, indiferent de meandrele vremurilor, afirmând: „Bună dimineața, România! Săru’mâna, iubirea mea!”

Petrinel ȘTEFĂNESCU