Exodul medicilor poate şi trebuie să fie temperat
Cu degetul pe rana sistemului de sănătate
Capul de afiş al investigaţiilor şi analizelor de presă din ultimele două săptămâni este deţinut de o presupusă luare de mită de către doi medici de la un spital bucureştean. Sigur, este de neiertat condiţionarea salvării unei vieţi, dar niciodată nu cred că se poate sancţiona gestul de recunoştinţă al unui pacient ajuns la limita dintre viaţă şi moarte pentru faptul că un medic a reuşit, prin dăruirea şi profesionalismul său, să redea sănătate acelui om.
Este trist că, prin amplitudinea informaţiilor vehiculate, se inoculează impresia că sistemul de sănătate de la noi ar fi bântuit de viroze ale mercantilismului şi lipsei de omenie şi se estompează faţa mai puţin văzută a eforturilor de-a dreptul eroice pe care medicii, în covârşitoarea lor majoritate, le fac pentru ca bolnavul ajuns pe un pat de spital să plece din nou sănătos acasă, în familie.
Adevărata „boală” de care suferă sistemul de sănătate din România trebuie căutată în altă zonă a mecanismului nostru social. Se ştie că, începând din 2007 şi până astăzi, corpul medical românesc a sărăcit dramatic prin exodul a 14.000 de medici, fapt care a ridicat migraţia din România la 9% faţă de 2,5% cât este media europeană. Din această cauză, numărul specialiştilor în cardiologie, chirurgie, neurologie, medicină internă şi în alte domenii ale sănătăţii reprezintă astăzi doar 2,4 medici la mia de locuitori.
Plecând de la analiza acestei hemoragii de personal, cu atât mi se pare mai interesantă, oportună şi necesară soluţia propusă de către grupul pentru Sănătate al Consiliului Investitorilor Străini care a pus pe picioare o lăudabilă campanie sub sloganul „De profesie, medic în România” şi prin care încearcă să tempereze plecarea cadrelor medicale din ţară.
De ce se produce exodul medicilor? Răspunsul îl avem fiecare la îndemână: cauza se învârte în jurul salariului mult prea mic pe care îl primeşte un medic de la noi. Tocmai de aceea, din programul reformelor făcute publice de către ministrul Sănătăţii, cea mai îndreptăţită şi cea mai stringentă mi se pare aceea care priveşte modificarea salarizării în sistemul sanitar. Proiectul de lege pe care îl are în atenţie Ministerul prevede, printre altele, scoaterea medicilor din categoria bugetarilor, aceştia urmând să fie remuneraţi în funcţie de performanţa profesională. Ideea este foarte corectă şi, cu siguranţă, aptă să sporească responsabilitatea şi calitatea actului medical.
Probabil, nu va fi prea uşor să fie stabilite criteriile de performanţă. Consider, însă, că acestea ar trebui să aibă în vedere nu numai compexitatea serviciilor medicale efectuate sau numărul şi tipul actelor medicale într-o perioadă convenţional determinată, ci şi experienţa profesională, competenţele confirmate ale unui medic. Nu mă îndoiesc că această departajare va ridica şi ea multe probleme, fie legate de subiectivismul managerilor de spitale, policlinici şi alte instituţii medicale, fie de luarea în calcul a numărului de pacienţi, ceea ce n-ar fi acelaşi lucru cu nivelurile reale de complexitate a cazurilor rezolvate. Am, în schimb, ferma convingere că iniţiatorii şi participanţii la construcţia noului proiect de lege vor găsi acea grilă de măsurare cât mai exactă a valorii serviciilor şi actelor medicale, funcţie de care să se asigure cel mai corect sistem de plată a muncii în sănătate, capabil să-i cointereseze pe medici şi să-i oprească de la migraţii spre ţări mai bine plătitoare.
Dr.ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
