Falimentul Oltchim descifrat punct cu punct de Vosganian
Achiziţia secţiei de piroliză şi a activelor de petrochimie ale Arpechim şi necorelarea dintre evoluţia salariilor şi cea a veniturilor companiei sunt principalele motive pentru care Oltchim este în insolvenţă, a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian, menţionând că salariul mediu brut este de 4.000 de lei pe lună.
Varujan Vosganian a declarat că Oltchim constituie un exemplu că statul trebuie să se retragă din economie şi că trebuie lăsat capitalul privat să hotărească. Rolul statului ar trebui să se mărginească la garantarea bunei funcţionări a pieţelor a mai spus ministrul Economiei. Oltchim are datorii de 800 milioane euro şi un necesar de 200 milioane euro pentru retehnologizare. “Presiunea totală pe Oltchim este de 1 miliard de euro. Pe lângă datoriile de 800 milioane euro este nevoie de cheltuieli de mediu şi de retehnologizare de 200 milioane euro”, a spus Vosganian.
Falimentul Oltchim a survenit pe fondul creşterii necontrolate a cheltuielilor, în timp ce veniturile au scăzut continuu. Astfel, între anii 2009-2011, numărul de salariaţi a scăzut cu 12%, în timp ce fondul de salarii a crescut cu 40%. De asemenea, salariul mediu la nivelul combinatului a crescut cu peste 50%.
Veniturile Oltchim din perioada 2009-2012 s-au redus de la 1,1 miliarde de lei în 2009, la 800 de milioane în 2011. În acelaşi timp, fondul de salarii a crescut de la 111 milioane de lei, la 154 milioane de lei, majorare de 40%.
Vosganian susţine că deteriorarea rapidă a situaţiei financiare a avut loc după preluarea Arpechim. Piroliza a intrat în componenţa Oltchim în 2010. “La acel moment salariul mediu net era de 1.900 lei, iar la Arpechim era 3.100 lei. Ca să evite tensiunile sociale, s-a făcut media aritmetică, ceea ce a condus la un salariu de 2.500 de lei în 2011, iar cheltuielile de personal au ajuns la 148 milioane de lei, în condiţiile în care veniturile companiei au scăzut cu 50%.
Varujan Vosganian a încheiat spunând că deşi Oltchim este înglodat în datorii şi ipotecat, instalaţiile tehnologice se află întro stare tehnică bună. Din acest motiv compania este tentantă pentru investitori.
Gheorghe Piperea a spus că raportul va fi gata la mijlocul lunii viitoare. “Sunt contracte identificate de noi care in baza legii insolventei vor fi terminate cu efect imediat. De asemenea, vor fi contracte care vor fi supuse unor actiuni in anulare pentru ca se presupun a fi frauduloase”, a declarat administratorul judiciar al companiei.
Gheorghe Piperea: Am să încerc să răspund cât mai succint posibil la întrebarea generică a domnului ministru: ce urmează să facem noi până în data de 12 martie, când veţi avea în mod oficial raportul asupra cauzelor insolvenţei la Oltchim, raport care, vă avertizez încă de pe acum, va avea peste 300 de pagini.
Sunt contracte identificate de noi care, în baza dispoziţiilor legii insolvenţei, vor fi terminate cu efect imediat.
De asemenea, sunt contracte care vor fi supuse unor acţiuni în anulare. Probabil că ştiţi – dacă nu ştiţi, vă spunem noi, există o dispoziţie în legea insolvenţei care permite anularea oricăror acte inţiate în ultimii trei ani de zile pentru că se presupun a fi frauduloase, în frauda creditorilor. Ceea ce administratorul judiciar trebuie să facă este să identifice acele contracte, să arate că s-au încheiat în perioada suspectă – aşa se numeşte -, rămânând ca ceilalţi să demonstreze că sunt contracte în regulă şi că nu este nimic ilegal în ceea ce le priveşte. Dacă se vor anula, atunci consecinţa este că activele externalizate se vor întoarce în patrimoniul Oltchim şi … valorile se vor întoarce în patrimoniul Oltchim.
Vestea proastă este că, în cele câteva zeci, depăşim poate suta de contracte care urmează să fie supuse acestei proceduri de anulare, cele mai multe ele sunt cu co-contractant care în clipa de faţă sunt în insolvenţă ei înşişi. Domnul ministru v-a dat trei exemple, dar ele sunt foarte multe, suficient de multe pentru a nu putea fi exprimate aici, într-un spaţiu atât de restrâns ca timp şi ca posibilitate de expunere.
Evident că acele sume urmează să fie înscrise la masa credală la acele societăţi, dar de asemenea este evident că acele sume practic urmează să fie pierdute – este unul din riscurile de a declanşa procedura insolvenţei mai târziu decât trebuie.
Acestea sunt două tipuri de acţiuni pe care urmează să le facem, indiferent de decizia creditorilor sau, după caz, de controlul judecătorului. Noi avem aceste atribuţii, să supunem spre analiză aceste acte, să analizăm dacă sunt valabile sau nu, de aceea avem atribuţia să desfiinţăm cu ziua de mâine orice contract pe care îl considerăm ca fiind în defavoarea ideii de maximizare a patrimoniului debitorului.
Ceea ce este extrem de important în această privinţă este că, odată identificate aceste contracte ca fiind prezumate a fi frauduloase, frauda fiind în dauna debitorilor, urmează să se antreneze şi nişte răspunderi, care sunt, după caz, pecuniare, patrimoniale, sau penale. Desigur însă că, pe chestiunea de responsabilitate penală, noi n-avem nicio atribuţie, cu excepţia acelei de a arăta în raportul asupra cauzelor, care sunt potenţialii vinovaţi într-o astfel de răspundere.
De asemenea, în raportul pe care urmează să îl depunem pe 12 martie la judecător, urmează să identificăm şi acele persoane pe care noi le considerăm ca fiind culpabile de cauzarea insolvenţei pentru că, în momentul de faţă, când am redactat acest raport preliminar, suntem în măsură să vă declarăm că există persoane care au cauzat, în mod culpabil, insolvenţa Oltchimului.
Dacă cineva îşi punea întrebarea când se va spune acest lucru, când se va afirma acest lucru, ei bine, acesta este momentul în care afirmăm că există persoane care sunt culpabile de insolvenţa Oltchimului, există contracte care sunt cauze subiective sau obiective ale insolvenţei şi interesant este că s-ar putea să vedeţi şi nişte surprize – sunt şi instituţii, persoane juridice care sunt culpabile de determinarea insolvenţei la Oltchim.
În fine, în acest raport asupra cauzelor, urmează să arătăm dacă, în opinia noastră, este posibilă o reorganizare la Oltchim sau, după caz, nu este posibilă. Săptămâna trecută am depus deja un raport preliminar la judecător în care am spus că recomandăm continuarea perioadei de observaţie, ceea ce înseamnă că suntem în continuare de părere că se poate o reorganizare la Oltchim, dar dacă vom declara că este posibilă această reorganizare, atunci o să recomandăm şi modalitatea în care considerăm noi că trebuie să se facă reorganizarea astfel încât ea să fie eficientă.
Problema care se pune este însă, fără să insist pentru deja a antamat această chestiune dl. Bălan, până la momentul 12 martie, noi trebuie să asigurăm, împreună cu ministerul care face eforturile proprii pentru acest lucru, supravieţuirea acestei societăţi.
Situaţia, precum bine ştiţi, nu este deloc plăcută, se poate spune că Oltchimul încă mai supravieţuieşte pentru că încă funcţionează la 10% din capacitate. Dar restul nu funcţionează. A amintit acest lucru şi dl. Ministru, de aceea nu insist, la un număr de 300 de persoane care lucrează efectiv în momentul de faţă în Oltchim, avem peste 3.300 de persoane care sunt plătite. Singura perioadă în care nu s-au făcut plăţi pentru că este interzis de legea insolvenţei este decembrie, respectiv prima jumătate din luna ianuarie. În rest, salariile sunt la azi, asta, repet, în condiţiile în care societatea funcţionează doar la 10% din capacitate.
Mai spun un singur lucru şi mă opresc, este important de analizat şi de observat şi veţi avea aceste informaţii la momentul 12 martie, ce s-a întâmplat cu contractul acela încheiat cu Petrom. Sunt de acord în totalitate cu ce spune dl. Ministru, principala cauză a insolvenţei Oltchim, nu singura, dar principala cauză a insolvenţei Oltchim este acest contract. Un contract care presupune, în executarea sa, peste 106 milioane de euro cheltuieli este în mod evident un contract care nu avea altă finalitate decât insolvenţa acestei societăţi. în condiţiile în care te pregăteşti de privatizare, să efectuezi o cheltuială doar cu această retehnologizare – retehnologizarea a aceva care nu funcţionează, platforma aceea nu funcţionează nu din 2010, nu funcţionează din 2008 – este, după părerea mea, nu doar o decizie de prost management, este o decizie culpabilă şi în sens penal.
Contractul despre care vorbim nu este un simplu contract, este un grup uriaş de contracte, sunt zeci de contracte care au fost generate de acest contract-grup de contracte despre care vorbim, zeci de contracte care au fost făcute uneori şi pentru văruirea bordurilor din Arpechim.
Varujan Vosganian: Aş vrea doar o singură cifră s-o mai vadă, ca să nu fiu greşit înţeles, mă refer la cheltuiala medie pe salariat. În 2012, cheltuielile cu salariile au fost 154,5 milioane de lei, iar totalul personalului a fost 3.317. O simplă împărţire vă duce la rezultatul pe care vi l-am spus, la cursul mediu din anul trecut probabil că cheltuiala medie pe salariat este de aproape 4.000 de lei, adică undeva în jur de 900 de euro.
La Arpechim, totalul personalului este de 578, iar pe platforma Oltchim, 2.739. Deci aceşti 578, în baza unui contract colectiv de muncă încheiat în 2010 şi a cărui raţionalitate economică n-o înţeleg, Oltchim a preluat obligativitatea de a-i salariza cinci ani, indiferent de rolul economic al Arpechim. Deci indiferent dacă Arpechim lucrează sau stă, conducerea Oltchim s-a angajat să plătească salariile acestor oameni.
