GRABA SĂ NU STRICE TREABA
Un hei-rup prea avântat pentru înființarea camerelor agricole județene private
După ce în 2010 a fost adoptată Legea nr.283, despre care s-a tot vorbit fără să se facă ceva concret, în acest an s-a mai adoptat și Legea nr.122 care să pună pe roate primul act normativ cu privire la înființarea camerelor agricole județene private, acestea urmând să ia locul camerelor agricole deja existente și aflate în subordinea consiliilor județene. Sigur, necesitatea unor astfel de instituții este evidentă, însă calendarul foarte strâns al procesului sinuos de organizare riscă să compromită un obiectiv atât de important și să permită strecurarea unor nereguli, regretabile mai târziu. În aproximativ o lună și o săptămână trebuie constituite comitetele de inițiativă, să fie identificate toate structurile din agricultură, silvicultură, piscicultură și industrie alimentară care să aibă reprezentanți în respectivele camere, apoi să se depună candidaturi pentru colegiile camerelor și să se organizeze alegeri după tipicul scrutinurilor legislative și așa mai departe.
Repet: așa cum sunt conturate în lege viitoarele camere agricole, acestea sunt și importante și necesare. Principalele lor atribuții vor consta în reprezentarea reală a intereselor fermierilor în relațiile cu administrațiile publice teritoriale și cu instituțiile deconcentrate, în certificarea calității de producător agricol, în asigurarea de consultanță și asistență de specialitate. După aceea, camerele agricole private vor trebui să se implice în elaborarea de proiecte pentru accesarea de fonduri europene, organizarea unor activități de popularizare a experiențelor și tehnologiilor performante și, nu în ultimul rând, pe umerii lor se va afla politica de formare profesională, organizarea cursurilor de calificare, specializare și perfecționare a lucrătorilor din sectoarele pe care le reprezintă.
Chiar dacă ne aflăm în plin iureș de pregătire a alegerilor și de constituire a camerelor agricole private, încă mai putem privi cu atenție printre ulucile legii ca să evităm lacunele, care, din păcate, nu lipsesc. De exemplu, camerele județene private vor avea voie, potrivit legii, să angajeze până la 8 salariați și numai prin concurs, acestei obligații urmând să se supună și desemnarea directorului executiv. Spune clar acest lucru art.14 din Legea nr.283 și reluat în legea de modificare: “Directorii camerelor agricole județene vor fi desemnați din rândul personalului recrutat pe bază de concurs, cu specializare în domeniul managementului”. Prin urmare – atenție! Președintele care va fi ales în scrutinul de la 7 octombrie va deține doar funcție onorifică, neretribuită? Întrebare firească de vreme ce legea nu definește și salarizarea președintelui care nu deține în paralel funcția de director. În atare situație, nu este exclus riscul de a se ajunge la incompatibilitate prin deținerea simultană a două funcții. Am dat numai un exemplu fără a epuiza lista de ambiguități strecurate, cu siguranță fără voie și fără interese ascunse, în cele două legi. Or, în aceste condiții, nu putem înțelege graba subită cu care s-a trecut la organizarea camerelor agricole județene private și tocmai într-o perioadă când forțele politice și administrațiile publice teritoriale trebuie să pregătească alegerile parlamentare. Părerea mea personală este că nu a fost stabilit cel mai potrivit moment pentru constituirea camerelor agricole private și nici timp pentru corectarea lacunelor legislative nu mai există.
Dr.ing. ION CÎLEA
Președintele Consiliului Județean Vâlcea
