Ia d-aici pamfletu’ cu un leu biletu’
Două aeroporturi spre Dumnezeu
Râmnicu Vâlcea se va înnoi cu două cimitire în cartierul Ostroveni şi la Râureni, în apropierea târgului. PUZ-ul aeroportului de la Râureni, pentru decolările curselor în regim de urgenţă către Rai a fost deja conceput după toate regulile meseriei, rămânând numai să fie supus aprobării consilierilor locali, în cel mai scurt timp. Nu ştim însă dacă viitoarea construcţie va obţine autorizaţia necesară din partea „Mediului”, pentru riscul de poluare fonică şi nu ne referim aici la aterizarea şi decolarea îngerilor care preiau la bord pasagerii pentru infinit, că nu sunt dotaţi cu motoare cu reacţie. De gălăgia precupeţilor ne este teamă şi de felul în care îşi fac reclamă la marfa expusă. Dacă, la bordul îngerului, pasagerul află că cheltuiala pentru kilul de lumânări, arpacaşul pentru bobonete, litra de ţuică, sarmaua de post şi onorariul popii, a fost exagerată de 100 de ori de urmaşii îndoliaţi, nu intră bietul mort în şoc hipotermic?
Prin urmare, Protecţia Mediului – Secţia Inspecţia Mortului va avea ultimul cuvânt.
{n ceea ce priveşte proiectul cimitirului din Ostroveni, cu ani în urmă, popa Dincă a testat fezabilitatea unui cimitir lipit de Catedrala Înălţarea Domnului, dar sfinţii administraţiei locale s-au opus proiectului care a trebuit să fie abandonat pe apa sâmbetei, cu regrete eterne şi adâncă întristare pentru regimul de austeritate suferit de buzunarele părintelui Cumspusei.
Petrinel ŞTEFĂNESCU
Nenea, un Renaudot de Zăvoi-Inăteşti
Primele impresii referitoare la sărbătorirea sfertului de veac împlinit de „Curierul de Vâlcea” au apărut la prima pagină a cotidianului, însoţite de fotografiile lui Lilian Zamfiroiu şi Ioan Barbu. Preşedintele Institutului Cultural Român şi Venerabilul (Nenea) şi-au lustruit reciproc încălţările în metrul antic al odelor în care au excelat până la schimbarea macazului în decembrie ’89. Cum am mai amintit şi într-o altă publicaţie influentă a Vâlcii, Conf. univ. dr. Gabriela Rusu Păsărin, pentru a cărei titulatură nu dispunem de spaţiul tipografic necesar spre a o reproduce cu toate comiţiile, comitetele şi asoţiaţiile cioclopedice l-a suit pe Ioan Barbu pe un soclu care m-a uimit că nu i-a produs un puseu de rău de înălţime, cu urmări dintre cele mai nefericite. Cică: „Există în acest proces al vârtejului istoric şi al dinamicii interioare un Renaudot mai presus de Renaudot: scriitorul Ioan Barbu, fondatorul cotidianului aniversat”. Coniţa, printre altele şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Istorie a Presei din România, ar fi cazul să se reprofileze croitoreasă, pentru că din exces de zel l-a lăsat pe Nenea cu o gaură în turul nădragilor. Ioan Barbu, chiar dacă este un Renaudot de Zăvoi-Inăteşti mai valoros decât originalul, este obligat din păcate să împartă celebritatea cu ceilalţi şapte membri fondatori ai Curierului: Dan Manolăchescu, Petre Ungureanu, Traian Dobrinescu, Silviu Popescu, Petre Tănăsoaica, George Smeoreanu şi subsemnatul.
Nimeni nu s-a învrednicit să repare greşeala lui Nenea şi a admiratoarei sale. Nici Lilian Zamfiroiu, acum director onorific al ziarului, „mândrindu-se cu faptul că a fost secretarul general de redacţie, încă de la prima ediţie”. Altfel, schimbul reciproc de laude şi de pupături pe toate părţile la Grand Hotel Sofianu au încheiat o comedie pe care aş fi intitulat-o fără teama de a greşi „O gazetă pierdută”!
Petrinel ŞTEFĂNESCU
