Lege pentru protejarea fermierului român
Anul trecut am primit din partea unei ambasade de la Bucureşti o solicitare privind implicarea mea în rezolvarea unui litigiu între doi investitori, unul autohton, celălalt din ţara reprezentată de ambasadorul care mi s-a adresat. Primul intrase abuziv cu plugurile pe terenul celuilalt motivând că străinul a lăsat pământul pârloagă mulţumindu-se doar să încaseze subvenţiile acordate de statul român şi de Uniunea Europeană.
Astăzi leg această întâmplare de o declaraţie a unui oficial francez care, într-o reuniune europeană, nu s-a sfiit să-i sfătuiască pe investitorii din vest de a profita cât mai repede de vidul legislativ din România pentru a cumpăra terenuri care se vând la preţuri dintre cele mai modeste. Avalanşa unor astfel de investitori nu s-a lăsat aşteptată. La ora actuală, străinii posedă aproape 10% din totalul suprafeţei arabile din România (peste 800.000 ha), folosindu-se în cele mai multe cazuri de tertipul ascunderii în spatele unor firme româneşti. După 1 ianurie 2014 nici măcar nu vor mai avea de ce să lucreze camuflat. Este bine ştiut faptul că, de la data sus-amintită, va fi liberalizată achiziţia de terenuri agricole de către străini, iar în actualele condiţii europene de criză, cumpărarea de terenuri pare să fie cea mai sigură şi mai benefică investiţie. Mai ales în ţara noastră care deţine locul 5 ca suprafaţă agricolă pe continentul european. Tentaţia de investire în fondul funciar românesc este favorizată şi de faptul că terenurile din România se vând la preţuri insignifiante faţă de preţurile practicate în statele occidentale unde hectarul de pământ este de 10-15 ori mai scump. De altfel, aşa se şi explică multe dintre tranzacţiile ce au avut loc până acum. Au fost numeroase cazurile când, după ce au devenit proprietari, diverşi investitori străini au vândut la suprapreţ terenurile practicând metode speculative împotriva cărora noi, românii, nu avem nici un articol de lege.
În perspectiva datei de 1 ianuarie 2014 când, prin Tratatul de aderare la UE, România s-a angajat să liberalizeze vânzarea către străini a pământului, acest proces de schimbare a proprietarilor va trebui coordonat şi urmărit cu maximă atenţie pentru a nu lăsa fermierii români, mici şi medii, fără patrimoniu funciar. Ministerul Agriculturii dar, mai ales, Parlamentul ar trebui să grăbească măsurile care se impun pentru atenuarea cumpărărilor de teren de către străini, fiind necesar să se introducă prevederi şi condiţii mai drastice şi bine argumentate în procesul tranzacţiilor funciare. Asemenea măsuri de protejare au luat şi alte state. De exemplu, în Ungaria, fermierul care-şi vinde terenul unui străin riscă să fie pedepsit cu închisoarea, în vreme ce, în Polonia, investitorilor străini li se impun unele condiţii pe cât de interesante, pe atât de originale, acceptabile de legislaţia europeană şi eficiente. Astfel, cetăţenii din afara statului polonez care doresc să investească şi să devină proprietari de pământ sunt obligaţi să facă dovada că trăiesc în această ţară de cel puţin 5 ani şi că au experienţă serioasă în agricultura locală. Dacă în Polonia se acceptă o astfel de condiţionare, de ce n-am aplicat-o şi în România? În plus, cred că n-ar fi lipsită de importanţă nici introducerea dreptului de preempţiune al statului român în orice tranzacţie de schimbare a proprietarului de pământ.
Ca să parafrazez un mare scriitor, timpul nu mai are răbdare. A sosit momentul să găsim o soluţie înainte de 1 ianuarie 2014, dată după care nu se va mai putea interveni în niciun fel pentru interzicerea sau amânarea cumpărării terenurilor de către străini desfiinţându-l pe fermierul român.
Dr.ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
