Legea Sănătăţii capătă vigoare cu noul ministru
Elaborarea şi implementarea proiectului de lege din domeniul sanitar este motivaţia principală pentru care Vasile Cepoi a fost propus de premierul Victor Ponta la şefia Ministerului Sănătăţii. Moţiunea de cenzură care a doborât Guvernul Ungureanu e de natură să pună sub semnul întrebării şi legile sau iniţiativele legislative care făceau parte din reforma propusă de fostul guvern. Printre acestea există şi o nouă lege a Sănătăţii, aflată încă în dezbatere publică. Iată însă că lista viitorului guvern a produs o surpriză de proporţii: fostul secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, responsabil tocmai cu reforma, este propus ministru, fapt care creează premise ca textul de lege aflat în dezbatere să capete mai multă vigoare.
Spitalele-fundaţii evită privatizarea
Una dintre cele mai importante modificări din noua lege a Sănătăţii se referă la faptul că spitalele ar putea deveni fundaţii, evitându-se astfel privatizarea respinsă la începutul acestui an. “Este nevoie de o nouă lege a Sănătăţii, deoarece, la ora actuală, sistemul se află într-un blocaj al reglementărilor. Este hiperreglementat şi s-a rigidizat, iar posibilitatea de a-l adapta situaţiilor pe care populaţia le cere şi pe care sistemul de finanţare le permite este extrem de scăzută în acest moment”, a declarat ministrul Vasile Cepoi.
În ciuda faptului că autorităţile mizează pe faptul că pacienţii vor fi primii care vor beneficia de pe urma noii legislaţii, o mare parte dintre români şi mulţi specialişti în domeniu nu sunt convinşi că noua lege va face lumină în sistemul sanitar.
Bani mai mulţi pentru medici
Singura formă care să permită ca spitalele să devină unităţi nebugetare este transformarea în fundaţii, cu un singur membru fondator, respectiv Ministerul Sănătăţii sau autorităţile care au în administrare spitalele (consilii judeţene sau primării), susţine legea.
“Nu este vorba despre o privatizare a spitalelor”. S-a ajuns la această concluzie pentru că am precizat că unul dintre avantajele pe care le are transformarea într-o unitate nebugetară este aceea de a putea acorda servicii medicale cu plată, putând să şi remunereze pe cei care acordă aceste servicii. În momentul de faţă, spitalul poate să ia bani de la un asigurator privat, însă nu poate remunera medicul, deoarece se aplică legea salarizării bugetare”, a completat Cepoi.
Până acum, medicii nu puteau fi remuneraţi în plus dacă munceau mai mult în spital. Aşa se explică migraţia lor în privat şi în străinătate, însă prin noua lege autorităţile intenţionează să le ofere aceleaşi posibilităţi materiale medicilor chiar în spitalele publice. Mai mult, vor dispărea şi posibilităţile ca doctorii să ia bani în privat şi să-i trateze pe pacienţi în spitale publice, precum şi situaţiile în care pacienţii sunt chemaţi la control la cabinetele particulare.
În plus, competitivitatea dintre mediul public şi cel privat nu va aduce decât beneficii pacienţilor. Spitalul privat oferă asistenţă medicală de nişă, iar atunci când va intra în competiţie cu spitalul public va fi obligat să-şi îmbunătăţească condiţiile.
Nu – societăţi, da – fundaţii
Oamenii din sistem nu sunt la fel de optimişti ca autorităţile şi nu văd o rezolvare a problemelor din sistemul sanitar prin noua lege. “Noi nu ne putem pronunţa atât timp cât nu ştim care sunt posibilităţile de dezvoltare din punct de vedere al finanţării. Ce ştim sigur este că banii nu sunt suficienţi şi este nevoie de bani care să provină şi dintr-un alt tip de asigurări, cum sunt cele complementare, însă rămâne de văzut câţi români îşi vor permite acest lucru”, este replica directorului Spitalului Elias din Bucureşti, Doina Dimulescu.
Unii specialişti în domeniu sunt chiar mai convinşi că proiectul de lege nu va aduce nimic bun. Mai mult, faptul că prin această transformare managerii spitalelor îşi pot face propria politică de personal, fără să mai fie nevoie de aprobarea Ministerul de Finanţe şi a Ministerului Sănătăţii este picătură care umple paharul.
“Capitolul publicat spre dezbatere nu este aproape deloc modificat faţă de proiectul retras. S-a renunţat la transformarea spitalelor în societăţi comerciale, dar s-a menţinut ideea de a fi transformate în fundaţii. Acest lucru nu este nici justificat, nici analizat în ce măsură este posibil din punct de vedere juridic. O fundaţie poate avea un spital, dar nu poate fi fundaţie în sine. Nu transformi spitalul ca să îndrepţi o anomalie din legea salarizării”, comentează Sorin Paveliu.
Experienţa statelor europene care au reformat spitalele publice arată că nu putem aştepta ca o lege sau un principiu economic să rezolve automat problemele cu care se confruntă sistemul. Diferenţa reală între succes şi eşec este făcută de modul în care se implementează reforma şi de cadrul legislativ, administrativ şi tehnic care i se asigură.
