Mai puţini la numărare şi nu e bine!
Recensământ – octombrie 2011
Potrivit recensământului din 2011, populaţia stabilă a României este de 20.121.641 locuitori, deci cu 1.559.300 de persoane mai puţin decât la recensământul din 2002. Această involuţie demografică de 7,2% a fost determinată de doi factori: sporul negativ (24,8%) şi migraţia spre alte ţări (75,2%). Datele statistice atestă că, faţă de 3 milioane de români cât se consideră că au luat drumul străinătăţii, este vorba în realitate de 2,2 milioane persoane.
Răsturnări de situaţii s-au produs şi în compoziţia piramidei vârstelor. Recensământul atestă că populaţia activă numără peste 11 milioane persoane, ceea ce presupune că în sfera şomajului, privită prin termeni statistici reali, se află mult mai mulţi oameni. Declin îngrijorător se înregistrează şi pe scara vârstelor în sensul că populaţia tânără scade, în vreme ce populaţia îmbătrânită sporeşte. Conform datelor, persoanele cuprinse între 20 şi 59 de ani se ridică la 11,33 milioane cetăţeni.
Corelat la populaţia activă, numărul de 4,2 milioane salariaţi relevă că rata de ocupare de 70% ţintită la nivel european rămâne pe mai departe o fata morgana. Dacă la sfârşitul anilor 80 existau 8 milioane locuri de muncă, sărăcia, dezindustrializarea şi restrângerea economică au coborât indicatorul respectiv cu aproape 50%, rămânând practic 4 – 4,2 milioane locuri de muncă.
La nivelul ţării rata mortalităţii generale a atins pragul mediu de 12,1 decese/an la 1000 de locuitori, mai scăzută fiind în Vâlcea, Braşov şi Ilfov, dar de 16,2 – 17,2 la mia de locuitori în Giurgiu sau Teleorman. Rata mortalităţii din mediul rural o depăşeşte cu mult pe cea din mediul urban. Principalele cauze ale deceselor sunt reprezentate de bolile aparatului circulator şi tumorile, dar nu sunt de neglijat nici alte afecţiuni, fapt care îşi găseşte explicaţia în precaritatea sistemului medical. Sunt relevante în acest sens lipsa de acces la servicii de îngrijire a sănătăţii, pierderea orizontului de prevenţie a bolilor, dar şi subfinanţarea cronică a sistemului de sănătate.
Studiile colaterale recensământului au scos la iveală şi câteva aspecte interesante pentru populaţia judeţului Vâlcea. La noi, de exemplu, se înregistrează constant cea mai ridicată speranţă de viaţă din ţară, cu o medie de 79,39 ani, la femei, şi 72,62 ani, la bărbaţi urmaţi fiind de Bucureşti, Braşov şi Vrancea. La nivelul ţării, speranţa medie de viaţă se menţine în jurul a 73,77 ani, dar cu aproape 4 ani sub media europeană.
Detaliind, însă, lucrurile şi raportându-le la cifrele seci ale recensământului, nu avem deloc motive de linişte şi mulţumire, mai ales în ceea ce priveşte dinamica demografică. Dacă în 2002, populaţia judeţului Vâlcea însuma peste 413.000 locuitori, recensământul de-acum doi ani ne-a coborât dramatic la 371.714 persoane. Mai precis, astăzi, Vâlcea are o populaţie mai scăzută cu 41.530 de locuitori. Răsturnări de situaţie aU avut loc şi între populaţia stabilă din mediul urban şi cel rural. Chiar dacă, statistic, numărul de locuitori de la oraşe a crescut cu 5,13%, populaţia municipiului Râmnicu Vâlcea a coborât sub 100.000 de locuitori, mai precis la 98.780, iar Drăgăşanii care îşi câştigase statutul de municipiu cu cei peste 20.000 de locuitori, azi nu mai are decât 17.870 de cetăţeni cu buletin de Drăgăşani.
Modificări structurale au intervenit şi în ceea ce priveşte aşa numita piramidă a vârstelor. Astfel, în totalul populaţiei din Vâlcea, copiii cu vârste cuprinse între 0 -14 ani reprezintă 14,90%, tinerii între 15 şi 24 ani deţin un segment de 11,37%, populaţia activă cuprinsă între 25 şi 64 de ani însumează procentual 54,92%, iar bătrânii de la 65 de ani în sus ocupă restul de 18,80%.
Dincolo de ambiguităţile recensământului reclamate de specialişti, un lucru este limpede şi anume că populaţia României scade şi asta nu este bine.
Dr.ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
