Munții noștri aur poartă, ce facem cu el ?
Proiecții 2013
Risipite printre dealuri și păduri, comunele Crețeni, Roșiile sau Grădiștea stau, cum spun unele legende locale, pe comori ascunse și gorgane de aur. Încă mai sunt bătrâni locuitori ai satelor care susțin că la temelia unor vechi conace, unele arătoase și astăzi, s-ar găsi găleți doldora cu salbe și icușari îngropate de frica haiducilor. În ultimii ani, oamenii locului s-au obișnuit cu diverși necunoscuți înarmați cu tot felul de unelte săpând cu speranța că vor da peste astfel de comori.
Nu sunt puțini, de asemenea, nici cei care, în zilele dedicate unor sfinți pedepsitori, susțin că ar fi văzut pe dealuri sau la margini de păduri niște lumini mișcătoare ca niște flăcări izbucnite din pământ, semn că pe-acolo s-ar fi petrecut jocul de comori ascunse. Cel mai mare adevăr, însă, este că, până astăzi, nici un localnic nu s-a îmbogățit pe seama vreunor tezaure de aur descoperite.
De-o bună bucată de vreme, lumea de-aici și de iurea trăiește sub obsesia celui mai prețios metal care, în imaginația sa, a devenit cea mai sigură investiție. Cererea de aur la nivel mondial a crescut vertiginos, iar mari investitori și bănci cumpără lingouri pe bandă rulantă. Din acest motiv cursul aurului a înregistrat o creștere spectaculoasă. În ultimii 12 ani, de exemplu, prețul aurului a sporit de 6,5 ori, iar cererea mondială s-a dublat. Și, potrivit unor prognoze globale, nu este exclus ca, în următorii 2-3 ani, uncia de aur (31,10 grame) să depășească valoarea de 2.300 dolari față de media a 1.800 dolari cât valorează în prezent. Explicația nu e greu de deslușit: frenezia după aur a sporit în raport invers proporțional cu încetinirea ritmului de creștere economică la nivel mondial.
La ora actuală, cel mai mare producător de aur din Europa continuă să fie Finlanda. În România, însă, tot la ora actuală, nu mai există nicio exploatare autorizată de aur, deși, prin zăcămintele sale cunoscute și evaluate, țara noastră ar putea să ia locul Finlandei. Munții Carpați ascund o avere colosală, zăcămintele de aur fiind estimate în prețurile de-acum 15-20 de ani la peste 86 miliarde dolari. Numai costurile mari de exploatare a celor aproximativ 1.500 tone de aur estimate de geologii români în subsolul țării au făcut ca aceste uriașe zăcăminte să rămână în pământ.
În condițiile de criză și austeritate prelungită, Europa și, implicit, România vor fi tot mai mult împinse de la spate să-și reconsidere zăcămintele subterane și să-și folosească mult mai intens resursele. Devine, deci, tot mai acută nevoia de reconsiderare a mineritului. N-o să spun eu, au afirmat unanim experții economici precum că, în perspectiva apropiată, se va impune stabilirea unor reguli clare care să revitalizeze industria mineritului sub atenta supraveghere a autorităților locale. Astfel de responsabilități, în actualele conjuncturi economice, le resimțim și pe umerii noștri. Iar ca obiectiv prioritar am în vedere, ca să mă refer doar la minerit, Valea Lotrului.
Există în arhivele statului studii geologice și mineralogice de la jumătatea secolului trecut care confirmă existența în subteranele de la Valea lui Stan a unui bogat zăcământ aurifer căruia specialiștii din acea vreme nu s-au sfiit să-i spună „rezervă națională”. Exploatările din această zonă auriferă s-au închis brusc în anul 1967, pare-se, din cauza costurilor de extracție ridicate în raport cu valoarea aurului. Azi, când prețurile au atins cote nemaiîntâlnite, devine posibilă reluarea exploatării, cu singura observație asupra retincențelor față de tehnologia bazată pe cianurarea minereului. Dar, după știința mea, a existat, și încă lungă vreme, tehnologia de extracție prin flotație. Poate că de-aici, din acest punct nodal, va trebui să facem primii pași, lăsând în seama specialiștilor să se pronunțe.
Dr.ing ION CÎLEA
Președintele Consiliului Județean Vâlcea
