O șansă pentru dezvoltarea agriculturii
Bugetul UE pe 2014-2020
Prinși în vârtejul campaniei electorale pentru alegerile legislative, politicienii au uitat mult prea repede să mai privească spre Bruxelles unde negocierile pentru definitivarea bugetului multianual al UE au rămas în coadă de pește. România, ca și Polonia, Portugalia sau alte state sunt pe drept îngrijorate de forfecarea proiectului de buget pe anii 2014-2020 în urma căreia apare riscul real ca țările respective să piardă multe miliarde de euro.
Singurul capitol care ne dă de pe acum certitudine este cel al fondurilor prevăzute în buget pentru agricultură. Certitudine, dar nu și liniște. Vrem sau nu vrem să recunoaștem, trebuie să spunem că, în privința agriculturii, viitorul buget european ne prinde cu câteva lecții nefăcute și cu răspunsuri neclare la unele întrebări esențiale: ce fel de agricultură dorim să realizăm, când se va definitiva ponderea sectoarelor și a culturilor sau zonarea și microzonarea acestora. De asemenea, suntem oarecum nepregătiți cu antrenarea fermierilor la organizarea lanțului de centre zonale pentru colectarea, pe categorii, a produselor, înființarea nu numai în București, ci și în capitalele de județ, a unor piețe volante pentru micii agricultori, construcția de silozuri și depozite cu atmosferă controlată, dotarea asociațiilor de producători cu tancuri pentru lapte și cu alte mijloace de stocare și prelucrare primară.
Serioase rămâneri în urmă avem și în ceea ce privește identificarea și implementarea acelor soluții care să faciliteze utilizarea fondului funciar la întregul său potențial productiv, obiectiv ce poate fi atins numai prin asociere, arendă sau alte forme de realizare a solelor permisive pentru aplicarea tehnologiilor moderne și profitabile.
La fel, suntem restanțieri în racordarea la standardele și cerințele europene a metodelor, procedurilor și mijloacelor de valorificare a producției agricole pe piața internă și la export. Încă ne lipsește conceptul de valorificare a produselor în partizi mari, de calitate superioară spre a garanta, dacă nu stabilitatea, măcar fluctuația decentă a prețurilor.
Este lesne de observat că, în ultima perioadă, Ministerul Agriculturii a intensificat acțiunile de corectare a erorilor înregistrate în perioada 2009-2011 care au obstrucționat absorbția de fonduri europene, erori care au ieșit în evidență și s-au manifestat prin birocrația excesivă și hipercentralizată în aprobarea proiectelor, timpul îndelungat între momentul depunerii cererii de finanțare și momentul primirii răspunsului, durata excesivă de timp afectată procedurilor de evaluare și contractare, comunicarea deficitară dintre autoritățile de management și solicitanții de fonduri europene nerambursabile etc.
Revenind la ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută la Bruxelles, mai trebuie să observăm că rămânem pe mai departe cu serioase nedumeriri în ceea ce privește propunerile de buget european, care au în vedere recuperarea diferențelor la plățile directe între fermierul român și cel occidental nu până în anul 2017 cum era de așteptat, ci până la sfârșitul perioadei de buget, adică până în 2020.
De bine, de rău, agricultura, spre deosebire de celelalte sectoare vizate de POR, POS sau POS CCE, a fost domeniul care a atras cei mai mulți bani de la UE. Dacă ne referim, de exemplu, la plățile directe, nivelul de absorbție s-a apropiat de 100%, iar prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, plafonul atragerilor depășește 50% . Din acest ultim punct de vedere, trebuie subliniat că șansele imediate de absorbție încă sunt foarte mari. De pildă, până la sfârșitul lunii ianuarie 2013 se mai pot depune proiecte la Măsura 121, modernizarea exploatațiilor agricole, și Măsura 123, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere. Totodată, pentru anul viitor rămân operaționale Măsurile 141, sprijinirea fermelor de subzistență, și 112 privind instalarea tinerilor fermieri, fiecare dintre acestea urmând să beneficieze de creșteri consistente de fonduri europene accesabile. Dacă până acum, de exemplu, un proiect pe Măsura 141 a adus fermierului câte 1500 euro pe o perioadă de 5 ani, în 2013, prin aceeași măsură, fermierul va primi anual câte 3000 euro. În cazul celei de-a doua Măsuri – 112 – alocația pentru deschiderea unei afaceri în agricultură de către un tânăr hotărât să se mute la țară va urca de la 40.000 euro la aproximativ 70.000 euro. În plus, proiectele acestora vor putea fi direcționate atât spre culturile de câmp, apicultură, cât și spre creșterea animalelor, legumicultură sau alte sectoare.
Prin urmare, ofensiva agriculturii pe frontul absorbției de fonduri europene se va putea desfășura mult mai cuprinzător, ceea ce va fi un avantaj major pentru țara noastră. Și foarte important este că USL dispune de forța și inteligența necesare pentru a reuși, în perspectiva și în timpul noului exercițiu bugetar european, să elaboreze și să aplice o strategie coerentă și pragmatică, menită să alinieze agricultura românească la criteriile și exigențele Politicii Agricole Comune (PAC) și să cucerească locul ce i se cuvine în Uniunea Europeană.
Dr. ing. ION CÎLEA,
Vicepreședinte al PSD
pe probleme de agricultură
