Ofensivă pe terenul agriculturii ecologice: puţin, dar bun

Marile priorităţi şi imperative ale lumii contemporane au devenit hrana, apa, energia şi protecţia mediului. Dacă a doua jumătate de secol 20 a fost marcată de obsesia producţiilor agricole cât mai mari pe unitatea de suprafaţă, folosindu-se în acest scop nu numai utilaje şi tehnologii de mare randament, ci şi stimulenţi chimici, astăzi lumea este tot mai îngrijorată de efectele grave şi pe termen lung ale chimizării agresive a pământului. Astfel se explică şi preocupările mari, la nivel mondial, pentru ecologizarea hranei de fiecare zi. Acestor preocupări pe aria judeţeană şi naţională le sunt dedicate şi ideile, opiniile, recomandările şi propunerile adunate în rândurile de mai jos.

*

După Expoziţia internaţională de produse ecologice organizată săptămâna trecută la Berlin, o altă acţiune similară urmează să se desfăşoare în perioada 13 – 16 februarie a.c. tot în Germania, la Nuremberg. Este vorba despre Târgul Biofach, cel mai mare târg de produse bio din lume. Consemnez acest eveniment deoarece actuala ediţie este dedicată în mod special României, ea fiind desemnată drept „ţara anului”. Printre cei 47 de expozanţi români selectaţi pentru această manifestare se află şi crescătorul de albine din judeţul Vâlcea, Cristian Ionuţ Tănăsoiu, renumit în Europa prin mierea şi alte produse apicole care i-au fost certificate şi au obţinut etichetă ecologică europeană.

Târgul Internaţional de la Nuremberg este, alături de alte oportunităţi, încă o poartă spre export al produselor agricole eco din România. Se ştie, iar ţările occidentale nu mai fac nici un secret din faptul că abuzul de substanţe chimice pentru stimularea producţiei le-a distrus pământul. Dar, la fel de bine este recunoscut pe plan european şi faptul că România continuă să aibă cel mai bun sol din Europa, în schimb (şi în mod paradoxal), folosirea precară a pământului pentru satisfacerea cererilor de pe piaţa internaţională arată că aici, la noi acasă, avem o problemă serioasă pe direcţia ofensivei cu produse ecologice.

Este adevărat că România a făcut câţiva paşi importanţi, dar încă insuficienţi. La noi, cerealele, legumele şi fructele bio sunt cultivate pe aproximativ 100 mii ha, iar exporturile de produse ecologice ne situează pe locul 20 în lume. Stăm oarecum mai bine la numărul fermierilor interesaţi să intre pe piaţa produselor bio. Dacă la sfârşitul anului 2010, de exemplu, erau înregistraţi 3.800 de producători, procesatori şi exportatori ai unor astfel de produse, la ora actuală numărul operatorilor români din acest sistem s-a apropiat de 10.000, majoritatea provenind din rândul micilor fermieri. Evoluţia continuă să fie deosebit de ofensivă dacă avem în vedere că, pentru acest an se prognozează dublarea operatorilor ecologici. Există şi o explicaţie în acest sens. La noi, dezvoltarea agriculturii ecologice este în mod deosebit favorizată de existenţa sistemelor tradiţionale, precum şi de consumul redus de fertilizanţi sintetici şi de pesticide în comparaţie cu media europeană. Or, se ştie că, pentru obţinerea de produse ecologice este interzis să se utilizeze îngrăşăminte chimice, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi, nu în ultimul rând, organisme modificate genetic. De asemenea, la procesarea alimentelor nu se permite folosirea aditivilor, a substanţelor de sinteză şi a celor complementare.

Dinamica şi stadiul promovării, în România, a agriculturii ecologice ar fi fost mai avansate dacă, de-a lungul vremii, nu s-ar fi făcut şi greşeli. Fermierii români, de exemplu, nu au primit până în anul 2011 nici un fel de subvenţii pentru agricultura bio. Eroarea vine încă din anul 2004 când autorităţile române au negociat cu UE Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, moment în care s-a scos din documentele negociate punctul privind „agricultura ecologică”. Această situaţie se va reglementa abia în acest an când expiră acordul semnat în 2004.

În ciuda unor condiţii vitrege de stimulare a acestor preocupări, Vâlcea s-a numărat totuşi printre primele judeţe care s-au avântat în sistemul produselor certificate ecologic. Îmi amintesc, bunăoară, că încă din 2002, un fermier din Drăgăşani, Dumitru Argeşanu, a obţinut primul lot românesc de ouă ecologice care avea să anticipeze decizia de mai târziu a UE privind eliminarea bateriilor şi trecerea la creşterea găinilor „cu picioarele pe pământ” în sistem gospodăresc. Fermierului drăgăşenean i s-au alăturat câţiva apicultori din comunele Budeşti şi Tomşani, însă, după aceea, ofensiva agriculturii ecologice în judeţul Vâlcea s-a anemiat.

Pentru impulsionarea acestui tip de agricultură, mai ales în sectoarele horticol, apicol şi zootehnic unde avem largi posibilităţi şi resurse, îmi propun ca, împreună cu specialiştii Camerei Agricole aflată în coordonarea Consiliului Judeţean Vâlcea, să abordez cu mult mai mult curaj direcţiile prioritare. Pentru început, am în vedere conştinetizarea şi atragerea la astfel de culturi a cât mai multor fermieri, încurajarea stabilirii tinerilor în mediul rural, consolidarea şi dezvoltarea formelor asociative şi implicarea directă, ca specialist în domeniu, la promovarea în profil teritorial a obiectivelor ce vor reieşi din noua Politică Agricolă Comună (PAC) conturată deja la Bruxelles.

Dr.ing ION CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea