Paştele la români. Obiceiuri şi tradiţie

Paştele, ca şi Crăciunul, este o sărbătoare foarte importantă pentru români, o sărbătoare care uneşte familia şi un bun prilej de bucurie. La acest moment sărbătorim învierea lui Iisus Hristos dar şi iertarea păcatelor.

În Duminica Învierii, obiceiul spune că la trezire, se toarnă apă rece într-un ibric, alături de un ou roşu şi un ban de argint. Omul trebuie să se spele pe faţă cu această apă, pentru a fi „roşu în obraji” şi pentru a fi bogat. Tot în această dimineaţă, majoritatea copiilor îl aşteaptă pe iepuraş cu dulciuri şi cadouri.

De asemenea, produsele specifice sărbătorii sunt duse la sfinţit, pasca, ouăle roşii, sticla de vin, o bucată de miel fript sau drob, branză, sare şi un colac cu lumânare pentru biserică.

După sfinţirea produselor, se strânge familia la masa tradiţională de Paşti, un prilej bun pentru români să sărbătorească alături de cei dragi şi prieteni dar şi pentru a vizita rude.

n prima zi de Pasti existã obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru aceastã aleasã sãrbãtoare, dar si pentru cã ea semnificã primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste întreaga naturã odatã cu primãvara.

Masa din prima zi de Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgînd dupã un adevãrat ritual. De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouãle rosii, casul de oaie, salata cu ceapã verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brînzã sau  smîntinã si mai nou, cu ciocolatã.

În a doua zi de Pasti s-a mai pãstrat ( în special in Transilvania ) obiceiul udatului, avînd semnificatia unui act de purificare.  De obicei, feciorii stropesc cu apã sau cu parfum  persoanele iesite în cale, în special fetele.

În fiecare primãvarã, se reaprinde în sufletul nostru flacãra sperantei si încrederii în Învierea din veac, asa cum natura reînvie an de an, mai gingasã cu fiecare ghiocel, mai caldã cu fiecare mîtisor, mai plinã de taine cu fiecare mugur si fiecare frunzã…

În Sâmbăta Mare, în Bistriţa-Năsăud, gospodinele fac în cuptor pască dulce şi sărată, dar şi cozonac. Pasca sărată este făcută în special în satele în care trăiesc etnici maghiari şi germani, reţeta fiind luată de la aceştia, iar cea dulce în zona de nord a judeţului, în satele învecinate cu Bucovina. Pasca sărată este mâncată ca aperitiv, iar cea dulce ca desert.

În noaptea de Înviere, oamenii duc la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi slănină, pentru ca bucatele să fie sfinţite de preot. În ziua de Paşte, mulţi merg la biserică îmbrăcaţi în costume populare care au cel puţin un obiect vestimentar nou.

Tot în prima zi de Paşte, de dimineaţă, în satele de pe Valea Bârgăului şi de pe Valea Sălăuţei, copiii merg din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite şi să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeşte “În pciez” şi reprezintă o întrecere între copii să adune cât mai multe ouă vopsite.

În după-amiaza zilei de Paşte, copiii, mai ales, se adună în curtea bisericii, după Vecernie, să “ciocănească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câştigat de cel care îl nimereşte cu moneda, cât şi banii puşi în joc. Obiceiul este foarte vechi şi practicat în mai multe sate din judeţ. Copiii aşază pe pământ câte ou roşu, iar de la un metru distanţă aruncă bani spre el. Cel care reuşeşte să înfigă banul în ou, primeşte atât oul, cât şi restul monedelor. Tradiţia spune că învingătorul va avea o viaţă îmbelşugată.

În a doua zi de Paşte, fetele din Bistriţa-Năsăud sunt stropite cu parfum, obicei preluat de la germani şi maghiari. La ţară, fetele erau udate cu găleţi pline cu apă, însă în timp, s-a renunţat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.

“Udătorii” îşi aleg cu grijă fetele pe care le stropesc cu parfum. De regulă, merg la casele celor pe care le simpatizează şi se străduiesc să le impresioneze cu un parfum scump. Se mai întâmplă însă ca, în glumă, în sticluţe de parfum să fie pusă doar apă, pe care udătorii o toarnă cu generozitate pe câte o fată ca să se amuze de reacţia ei, speriată că va trebui să-şi schimbe hainele din cauza mirosului puternic. Obiceiul udatului este unul cât se poate de amuzant şi, de regulă, se încheie cu câte o petrecere pe la casa fetelor cu mulţi udători sau admiratori.