Păstrăvăria de la Brădişor, unicat în ţară

• La Complexul Salmonicol Brădişor s-a deschis sezonul „Mulsului de lostriţe” sau recoltatul icrelor acestor peşti aflaţi pe cale de dispariţie

La poalele de Nord ale Munţilor Căpăţânii şi celor de sud ale munţilor Lotru pe râul Lotru şi Latoriţa, în raza administrativ – teritorială a comunei Malaia, pe malul stâng al Lacului de Acumulare Brădişor, care face parte din amenajarea complexă a râului Lotru, se află amplasat Complexul Salmonicol Brădişor – Lotru.
Complexul Salmonicol de la Brădişor, aşezat în mijlocul lacului Brădişor, de unde se alimentează cu apă potabilă oraşul Râmnicu Vâlcea, a rămas singurul din ţară unde se mai cresc lostriţe în speranţa că,

într-o bună zi, cu peştii de aici se va reuşi repopularea apelor de munte din judeţ. În urmă cu 23 de ani, râul Lotru era „raiul” lostriţelor, dar, după construirea barajului, ele au dispărut încet-încet, ajungând să fie acum monument al naturii.

Păstrăvăria de la Brădişor a devenit subiect de dispută ce urmează să fie tranşat pe „masa” instanţelor de judecată.

Tiberiu Berbece, directorul Gărzii de Mediu Vâlcea, ne-a spus: „Complexul salmonicol Brădişor a fost amendat cu 50.000 lei pentru că nu are autorizaţie de mediu. Printr-un articol de lege se stipulează că apa unei păstrăvării, cum este în cazul şi cea de la Brădişor care alimentează oraşul Râmnicu Vâlcea, nu ar trebui folosită ca sursă de apă potabilă pentru populaţie. Lipsa autorizaţiei ar presupune interzicerea activităţii, dar este dreptul dumnealor de a contesta în instanţă, procesul aflându-se pe rol la Tribunalul Vâlcea

Ion Oprescu, directorul Direcţiei Silvice V@lcea: „Nu se pune problema închiderii Complexului salmonicol de la Brădişor. Este o unitate importantă pe care o gestionăm cu fonduri proprii!”

Directorul Direcţiei Silvice, Ion Oprescu, a declarat: „Nu se pune problema închiderii Complexului salmonicol de la Brădişor. Este o unitate importantă pe care o gestionăm cu fonduri proprii. Producem anual 250.000 puieţi de păstrăvi cu care repopulăm apele de munte din judeţele unde este nevoie de aşa ceva. Mai mult decât atât, suntem printre puţinii care înmulţim lostriţa, o specie rară şi pe care apoi o folosim tot pentru popularea apelor de munte”.

Directorul complexului, Gheorghe Cerbu ne-a spus: „Complexul salmonicol Brădişor funcţionează înainte de a fi dat acest articol de lege, iar legea nu prevede nimic în acest sens. Furajarea peştilor se face cu produse sută la sută ecologice, provenite din ţările Uniunii Europene, furaje care nu poluează apa şi nu influenţează în vreun fel calitatea acesteia”

.
Gheorghe Cerbu, şeful Complexului de ani de zile

,,Priorităţile actuale ale Complexului Salmonicol Brădişor sunt furajarea adecvată calitativ prin folosirea de hrană extrudată complexă ecologică pentru întregul efectiv piscicol, reducerea costurilor de producţie prin folosirea totală a hranei de către salmonide şi scurtarea duratei timpului de creştere a păstrăvului prin furajare intensivă, dotarea complexului cu un minim necesar de aparatură de specialitate (oxigenometrul, p.h. metru, aeratoare etc). În timp, ne-a fost impusă hrana ecologică a peştilor. Asta înseamnă că nu le mai dăm deşeuri de abator, ci o compoziţie în care punem făină de grâu, srot de soia şi ulei comestibil, pe care-l folosim ca liant ca să nu se scufunde hrana”, ne-a declarat Gheorghe Cerbu, şeful Complexului Salmonicol Brădişor.
Secretele creşterii păstrăvului şi lostriţei

Directorul Direcţiei Silvice Vâlcea, Ion Oprescu, ne-a dezvăluit câteva dintre secretele creşterii păstrăvului şi lostriţei în captivitate în cel mai mare nucleu de salmonide din România: „Ceea ce este foarte important de urmărit la Coplexul Salmonicol Brădişor – Lotru este o altă activitate decât cea de producţie propriu zisă a păstrăvului destinat consumului de către populaţie. Aici avem lostriţe, unele din cele mai mari din România în ceea ce priveşte creşterea salmonidelor.Suntem singurii din ţară care mai creştem lostriţe. Noi am înregistrat rezultate deosebite, în special, în 2006 când am reprodus în captivitate lostriţa. Lostriţa este o salmonidă mare, specifică râurilor din Carpaţi. Dorinţa noastră cea mai mare este să repopulăm apele de munte cu lostriţa, în primul rând, cele din judeţul Vâlcea şi numai apoi pe cele din restul ţării. Noi, ca gestionari ai apelor de munte prin Regia Naţională şi Direcţia Silvică prin Ocoalele Silvice, în fiecare an facem repopulări cu păstrăv. Păstrăvul indigen se creşte destul de greu în captivitate, însă am reuşit, în timp, să-l integrăm între speciile celelalte de păstrăv, curcubeu şi fântânel, care pot creşte şi se pot dezvolta în Complexul Salmonicol Brădişor. Acum, păstrăvul indigen creşte şi se reproduce în captivitate. În fiecare an, am înregistrat circa 200.000 de puieţi de păstrăv, care au luat apoi drumul apelor de munte. Nu oricine se poate ocupa de creşterea păstrăvilor sau lostriţelor, deoarece le lipsesc incubatoarele, trocile, laboratoarele unde se face fecundarea, etc. Sincer, trebuie să te documentezi temeinic şi să te utilizezi corespunzător pentru a începe o astfel de activitate.”

Producţie de tone de păstrăv

Păstrăvăria de la Brădişor este o subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor, a Direcţiei Silvice Vâlcea. Aici, păstrăvul este crescut în captivitate, în cantităţi de aproximativ 100 tone anual. Tehnologia procesului de producţie prevede asigurarea producerii păstrăvului de consum în două secţii cu ciclul de producţie complet, icre-puiet-păstrăv de consum şi anume: secţia de producere a păstrăvului de consum în viviere pe platforme plutitoare amplasate pe lac; nouă platforme plutitoare cu 456 viviere, cu o suprafaţă totală a luciului de apă de 14592 metri pătraţi. Platformele plutitoare au pontoane pentru adăpost şi păstrarea hranei pe timp limitat şi în funcţie de cotele maxime şi minime de exploatare a lacului din punct de vedere energetic, au posibilitatea schimbării poziţiei şi amplasamentului pe lac.
O altă secţie este cea de producţie a puietului de păstrăv (fântânel, curcubeu, indigen), amenajată la sol (cota 454 mdm) cu un luciu total de apă de 3259 metri pătraţi compusă din: casa de incubaţie cu troci şi incubatoare (130 buc), cu luciu de apă de 204 metri pătraţi; bazine pentru viitorii reproducători (126 buc); magazie pentru hrană; locuinţă pentru păstrăvari, platforme drumuri de acces, etc.
Capacitatea proiectată la nivelul producţiei complexului este 110 tone păstrăv de consum

Lostriţa, protejată de lege

Începând cu anul 2009, la Complexul Salmonicol Brădişor, din judeţul nostru, în baza unui proiect comun cu Universitatea de Piscicultură „ICAS”din Brăila şi prin alocarea de fonduri europene, producţia de lostriţe (Hucho hucho) va fi mai bine pusă în valoare. „Lostriţa, (Hucho Huco) este declarată monument al naturii, fiind o specie pe cale de dispariţie. Este un peşte răpitor, de talie mare care, la maturitate, poate atinge câţiva metri buni în lungime şi o greutate de 10-20 kg. Într-adevăr, odată ajunsă la maturitate, hrana ei se poate compune exclusiv din peşti, ba chiar şoareci de apă şi, uneori, păsări. Principalii ei duşmani sunt paraziţii, bacteriile şi ciupercile, fiind un peşte foarte sensibil la boli. Faptul că este un peşte de talie mare (în medie 3-4 kg) o face foarte vulnerabilă în lunile aprilie-mai, în timpul depunerii, când o putem întâlni în pâraie şi râuri mici, moment prielnic pentru braconieri, dar şi pentru animalele sălbatice. Este un peşte misterios, ce preferă locurile cu vârtejuri, repezişuri şi zone retrase de stâncării calcaroase.
Când ating vârsta de 4 – 5 ani, prin aprilie – mai, lostriţele se adună în perechi şi urcă în susul apei. Pot să sară peste obstacole de peste 1 m înălţime în dorinţa lor de a ajunge în ape mai sigure pentru depunerea icrelor. Lostriţa este capabilă să se reproducă, înmulţirea realizându-se când apa începe să se încălzească. Lostriţele sapă pe fundul tare al apei o groapă lungă de 60 cm şi adâncă de 10 – 20 cm unde sunt depuse icrele (1600 – 2000 icre pentru 1 kg din greutatea corpului). Perioada de prohibiţie ţine de la 1 martie până la 1 iunie. Depunerea icrelor durează uneori şi 2-3 zile, timp în care perechea nu se hrăneşte şi îşi apără cu îndârjire cuibul. Cuibul este păzit în continuare cu străjnicie de pereche până ies puii şi încep să se hrănească. După apariţia puilor, lostriţa îşi reia traiul solitar şi obiceiurile „de junglă”, fiind socotită „tigrul” apelor de munte. Este un peşte monument al naturii şi este ocrotit prin lege. Numărul lostriţelor în România a scăzut considerabil, iar arealul de viaţă este tot mai mic în fiecare an. Acest peşte se află pe lista din anexa nr. 1 a ordinului nr. 642 din 15 iulie 2005 privind instituirea unor măsuri de protecţie pentru unele specii de peşti cu valoare economică şi ecologică”, a precizat ing. Ion Oprescu, directorul executiv al Direcţiei Silvice Vâlcea.
Tehnica mulsului lostriţei şi a păstrăvului

,,Lostriţele crescute la Brădişor sunt destinate exclusiv reproducerii şi, deocamdată, nimeni nu se gândeşte să le comercializeze pentru a fi mâncate. Se înmulţesc foarte greu. O dată pe an, primăvara, când temperatura apei începe să crească, lostriţele sunt pregătite pentru împerechere. Atunci este vremea mulsului…”, adaugă directorul Cerbu. „La muls intră şi păstrăvii, nu  numai lostriţele. Salmonicultorii extrag icrele şi lapţii, după care le supraveghează atent în bazine speciale de reproducere. Două – trei săptămâni le ia angajaţilor complexului să mulgă toţi peştii puşi pe listă pentru reproducere. Mulsul păstrăvului se face de două ori: primăvara şi toamna, când temperaturile sunt scăzute. Perioada de prohibiţie la păstrăvul indigen se declanşează atunci când cade frunza de arin, iar la păstrăvul indigen  perioada de depunere a icrelor se declanşează atunci când dă frunza de arin”, spune salmonicultorul Cerbu.
Vânzări în toată ţara

Păstrăvăria Brădişor a rămas cel mai mare producător de peşte din ţară. Anual, aici se produc aproximativ 120 de tone de peşte, dintre care 80 de tone sunt destinate exclusiv comercializării. Cea mai mare piaţă de desfacere este în Vâlcea. „Tone de păstrăv ajung anual în magazinele din Râmnic şi din tot judeţul”, spune directorul Cerbu. Preţul este destul de mic – numai 19 lei pe kilogram, în condiţiile în care, în vitrinele frigorifice din magazine, kilogramul de păstrăv ajunge şi la 35 de lei. Cu toate acestea, mulţi comercianţi se plâng că preţul de la producător este destul de umflat. Păstrăvul vâlcean nu se vinde decât în România, piaţa externă rămânând în continuare inaccesibilă pentru peştele de la Brădişor, a precizat şeful păstrăvăriei.

Carmen CĂLIN

Anemona TĂNASE