Penalilor din Vâlcea le tremură iar dinţii şi chiloţii

A intrat o frică în Vâlcea de când DNA a dat iama-n corupţi ca lupii din Vaideeni în turmele de oi, că nici nu mai poţi face o glumă proastă cu procurori.

Pe primari îi apucă tremuratul de chiloţi de zici că au ventilatoare mobile pe sub pantaloni, parlamentarii se întunecă la faţă de parcă i-a lovit eclipsa totală de soare şi, în general, pe toţi şugubeţii ăştia care ocupă funcţii publice şi sunt tentaţi să fure  i-a lovit fobia de justiţie. Mai bine îi înjuri de mamă decât să le şopteşti tandru în urechi fatidicul cuvânt care începe cu D, se termină cu A şi nu formează prenumele nevestei lui Adrian Năstase. Şi bine fac, mai ales că au şi motive să le clănţăne dinţii în gură.

Chiar dacă am avut o vară toridă de nu-ţi vine neam să munceşti, procurorii DNA au continuat să fie harnici şi să-şi facă frigărui din inculpaţi. Pe unii dintre ei îi perpelesc mai mult, fie pentru că adună probe într-o veselie, fie pentru că sunt mai puţin importanţi şi mai pot sta un pic în libertate, să-şi continue găinăriile.

În această toamnă însă vor ieşi la interval noi dosare, gata soluţionate, care-i vor avea drept personaje principale pe câţiva vâlceni cunoscuţi de public drept mână largă şi buzunare adânci atunci când vine vorba de banul public. Avem de toate aici: primari, consilieri, parlamentari, atât actuali, cât şi foşti. Unii dintre ei au avut bunul simţ să se retragă mai la umbră, să nu-i bată chiar în ochi dosarele şi să ajungă prea repede la răcoare. Se dau ocupaţi cu treburi personale şi se declară, pe unde apucă, sătui de politică şi administraţie ca de ciorba de varză. Alţii, mai puţin perspicaci, au rămas în funcţii şi aşteaptă să fie băgaţi în dubă ori de câte ori văd câte una pe stradă.

Şi ca să vedeţi că nu vorbim prostii, este în Vâlcea un primar care a plătit zeci de miliarde de lei unei firme în contul unor lucrări neefectuate. Este vorba despre nişte drumuri din localitatea lui, care n-au văzut asfalt de când lumea şi pământul. Eh, acum primărelul nostru aşteaptă clipa când va fi luat pe sus şi dus la bulău, că explicaţii prea multe nu va găsi pentru căruţa de bani aruncată în praful uliţelor pe care el le numeşte străzi. Ca o paranteză, puhavului i s-a spus, nu o dată, că mai fură omul, dar nici chiar aşa. L-a durut undeva că i s-a arătat obrazul şi şi-a spus, aşa cum a făcut ori de câte ori a comis vreo nefăcută, că unde merge suta, merge şi mia, iar unde intră milionul alunecă şi miliardul. Aşa e când nu-ţi mai merge firma, te reprofilezi. Pentru banii la negru, nu depui nici bilanţ şi nici balanţă. Iar nevasta, să fie ea sănătoasă, te poate căuta în buzunare până îi vine rău, că doar n-oi fi atât de prost să te plimbi cu şpaga la purtător.