Povața săptămânii: Rutina
Sunt obosit de atâta muncă și de văzut aceeași oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă și nevastă-mea servește același fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat și să stau liniștit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că vrea să se joace cu mine; nu ințelege că SUNT OBOSIT.
Și tatăl meu mă deranjează câteodată, soția mea la fel, … și între nevastă, fiică și tată, încep să înebunesc.
“VREAU LINIȘTE!”
Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniștesc și parcă uit de toți și toate.
- Salut, vin pentru tine.
- Cine ești? Cum ai intrat?
- M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ți ascult plângerile și… ai dreptate! A venit timpul să te odihnești.
- Asta nu este posibil, pentru asta ar trebui să mor…
- Asa este, vei muri. Nu ai să mai întâlnești aceeași oameni, nici nu mai trebuie să-ți suporți nevasta veșnic nemulțumită, nici pe micuța ta fiică, nici să asculți sfaturile tatălui tău.
- Dar ce se va intampla cu totul, cu serviciul meu….?
- Nu-ți fă probleme, la firma unde lucrezi tu au găsit pe altcineva; și acesta este foarte fericit, pentru că nu avea servici.
- Și sotia mea, copilul meu?
- Soția ta a întâlnit un bărbat bun, care o respectă și o admiră pentru calitățile sale, și are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproșeze nimic. Și-n plus, are grijă de fiica ta, o iubește mult ca și cum ar fi fost a lui, mai ales că el este steril; și oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ea și sunt foarte fericiți.
- Nu, nu pot să mor…
- Îmi pare rău dar decizia a fost luată.
- Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune “TE IUBESC” soției mele și nici nu îmi mai pot îmbrățisa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă…
- Dar, nu asta doreai? . . . . ODIHNĂ. Acum te poți odihni etern; dormi pentru veșnicie.
- Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…!
- Ce ai iubitule? Ai un coșmar? îmi șopti soția mea, trezindu-mă.
- Nu . . . nu a fost un coșmar, a fost încă o șansă.
