Povești cu talc – Steluțele de mare
O teribilă furtună se abătu asupra marii. Vântul suflă înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți ce pătrundeau în adânc că plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.
Atunci când furtună se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie.
Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Steluțele de mare erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.
În mulțime, ținut de mâna de tatăl sau, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare. Cu toții se uitau și nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lasă mâna tatălui sau, își scoase încălțămintea și fugi pe plajă. Se aplecă și culese cu mânuțele sale trei steluțe de mare; apoi, luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
- Dar ce faci, băiete?
- Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
- Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă, răspunse:
- Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele și coborî și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai târziu coborâră încă două fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă. După alte câteva minute erau cincizeci, apoi peste o sută de persoane care aruncau stele de mare în apă. Și astfel au fost salvate toate.
Pentru ca lumea să se schimbe ar fi suficient să aibă cineva – chiar și un prunc – îndrăzneala de a începe.
