Râmnicu Vâlcea-vânt puternic, coafura lui Matei încă rezistă

Înjurat ca la uşa primăriei de mulţi dintre râmnicenii care au avut lipsa de inspiraţie să rămână în oraş în loc să emigreze, Gigi Matei încă rezistă, exact ca în reclama la fixativ. La câte “croşee” şi-a luat în ultimul an, el trebuia demult să stea la dreapta lui Scaraoţchi, învârtind în cazanul cu smoală. Boxer trebuia să se facă, aşa bun încasator este.

Matei ştie că-l înjură lumea şi înfruntă situaţia cu stoicism. Ba, am putea spune că a început să-i placă. Se consideră un sacrificat al sorţii, un martir al oraşului. A primit misiunea divină de a duce până la capăt crucea proiectelor europene moştenite de la Frâncu, Rădulescu şi Gutău. Parcă toţi ăştia trei au complotat să-i lase pesedistului bolovanul în cârcă. L-au văzut mai bine făcut şi s-au gândit să râdă de el. Sau, ca să ne păstrăm în model, să-i arunce în curte pisica moartă. Ce să mai, oricum am da-o, Matei a luat scroafa moartă din coteţ, şi-a pus-o în cârcă şi a plecat să o îngroape creştineşte. Că altfel nu putem numi ce se petrece în bietul nostru oraş, care a ajuns un morman de pământ răscolit.

Nu e rău să te consideri martir. În creierul tău ştii că ai o misiune, indiferent de ce zic ceilalţi. Te îmbeţi cu apă rece şi îţi spui că vei primi ropote de aplauze atunci când vei reuşi să-ţi atingi obiectivele. Dar ce te faci dacă în loc de aplauze nu primeşti nimic? Înseamnă că te-ai sacrificat degeaba şi ţi s-a umplut fără rost frigiderul cu carne. Însă speranţa moare ultima.

Pentru orice eventualitate, Gigi Matei a început deja să-şi ascută foarfeca pentru inaugurările investiţiilor finalizate. Se antrenează acasă, taie panglici imaginare şi jubilează că în sfârşit, va lăsa ceva în urma lui. Cea mai sigură panglică este cea de la podul peste Olt din Goranu. Primarul interimar a avut noroc de constructor ca lumea şi, dacă nu apare nimic neprevăzut, prin decembrie va bifa prima lui realizare. Asta va fi partea uşoară, încă de la început se ştia că podul nu va pune probleme deosebite. Cu puţin noroc, nenorocirea de pasaj denivelat care vine în continuarea podului va fi şi el inaugurat, după 5 ani de chinuri şi suspine. Acum, sperăm că Matei va avea decenţa de a nu bate toba cu inaugurarea pasajului, că a mai făcut-o o dată, atunci când s-a dat drumul la circulaţia rutieră. Însă apropierea campaniei electorale pentru primărie s-ar putea să-l facă să treacă peste partea cu decenţa şi să încerce să câştige cât mai mult la capitolul imagine.

Mai nasol va fi cu parcul Zăvoi, chiar dacă acolo lucrurile par să meargă mai bine. În comparaţie cu nemişcarea de acum o lună-două, orice înseamnă mai bine. Constructorul se jură ca parcul e gata până la sfârşit de an iar Matei se gândeşte, normal, că asta ar putea fi cea de-a treia investiţie finalizată la care va tăia panglica. Dacă zeii îi vor zâmbi, în următoarea lună el ar putea să se mândrească, mai mult sau mai puţin pe merit, cu 3 proiecte finalizate.

Greul însă va rămâne pentru anul viitor. Hai că piaţa din centru va fi realizată până în primăvară, firma care a câştigat licitaţia fiind una harnică şi care nu a ridicat până acum probleme deosebite, exceptând începutul criminal, când mai era un pic şi dărâma hala. Baza de agrement din Ostroveni va fi gata la Sfântul Aşteaptă iar Matei chiar nu are şanse să se împăuneze cu finalizarea ei. Acolo s-au făcut nişte greşeli de proiectare puerile şi a trebuit să fie reluat întreg procedeul. Cred că acum s-a ajuns pe la maxim 10% cu lucrarea şi dacă ţinem cont de timpul urât care stă să vină, aleluia cu munca până în aprilie-mai. Şi, în fine, am ajuns la proiectul din centru, pe care Dumnezeu ştie când îl vom vedea gata. Tare mi-e teamă că nici în vara anului viitor nu ne vom plimba prin noul centru al oraşului. Am aşa un sentiment că se vor găsi nişte probleme pe ultima sută de metri iar finalizarea va avea loc, dacă avem noroc, undeva prin toamna lui 2016. Îmi dau de acum una peste gură să nu se întâmple aşa. Bine ar fi ca şi primarul Matei să-mi urmeze exemplul că dacă nu, o vor face alegătorii peste 6 luni. Am zis!